2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVÂRNÍRE s. f. Acțiunea de a (se) povârni și rezultatul ei. – V. povârni.

povârnire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: povârni] 1 (Pop) Înclinare într-o parte din poziția verticală Si: povârnit1 (1). 2 (Pop) Îndoire a mijlocului înainte de a cădea Si: povârnit1 (2). 3 (Reg) Gârbovire din cauza bătrâneții Si: povârnit1 (3). 4 (Pop) Cădere bruscă și cu zgomot de la înălțime Si: povârnit1 (4). 5 (Pop) Coborâre în pantă a unui teren, deal, drum etc. Si: povârnit1 (5).

POVÂRNÍRE, povârniri, s. f. Acțiunea de a (se) povârni și rezultatul ei. – V. povârni.

POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, sb. povrnuti.

pohârni[1] v vz povârni

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită în forma: pohărni LauraGellner

povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ~, (îrg) pohăr~[1], (înv; cscj) ~vorna / Pzi: ~nesc / E: bg повърна] 1 vr (Pop; d. obiecte) A se lăsa într-o parte din poziția verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrânețe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare, rostogolindu-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă1. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (Îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcții impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepozițiile „pe”, „la”, „spre”) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfășura funii pe un par la treieratul cu cai.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pohârni LauraGellner

POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.

POVÎRNÍ, povîrnesc, vb. IV. Refl. A se înclina, a se apleca. [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3 ◊ (Rar, despre persoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. ◊ Tranz. Fig. A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. ♦ A se încovoia de bătrînețe, a se gîrbovi. El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37.

A SE POVÂRNÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se; a se prăbuși; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti

A POVÂRNÍ ~ésc tranz. A face să se povârnească. /<bulg. povărna, sb. povrnuti

povârnì v. a se apleca în jos. [Serb. POVRNUTI, a întoarce].

povîrnésc v. tr. (sîrb. povrnuti, rus. povernútĭ, a întoarce puțin. V. povortesc și cĭovrîntie). Aplec, înclin. V. refl. Zidu s’a povîrnit (și fig.), te-aĭ cam povîrnit de bătrîneță! Vechĭ și pohîrn. V. hîĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

povârníre s. f., g.-d. art. povârnírii

povârníre s. f., g.-d. art. povârnírii; pl. povârníri

povârní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 să povârneáscă

povârní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. povârneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POVÂRNÍRE s. aplecare, înclinare. (~ unei construcții.)

arată toate definițiile

Intrare: povârnire
povârnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povârnire
  • povârnirea
plural
  • povârniri
  • povârnirile
genitiv-dativ singular
  • povârniri
  • povârnirii
plural
  • povârniri
  • povârnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: povârni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povârni
  • povârnire
  • povârnit
  • povârnitu‑
  • povârnind
  • povârnindu‑
singular plural
  • povârnește
  • povârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povârnesc
(să)
  • povârnesc
  • povârneam
  • povârnii
  • povârnisem
a II-a (tu)
  • povârnești
(să)
  • povârnești
  • povârneai
  • povârniși
  • povârniseși
a III-a (el, ea)
  • povârnește
(să)
  • povârnească
  • povârnea
  • povârni
  • povârnise
plural I (noi)
  • povârnim
(să)
  • povârnim
  • povârneam
  • povârnirăm
  • povârniserăm
  • povârnisem
a II-a (voi)
  • povârniți
(să)
  • povârniți
  • povârneați
  • povârnirăți
  • povârniserăți
  • povârniseți
a III-a (ei, ele)
  • povârnesc
(să)
  • povârnească
  • povârneau
  • povârni
  • povârniseră
pogârni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohârni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povorna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)