2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potori smp vz poturi

POTURI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe picior, ornamentați cu găitane, purtați de arnăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani din unele regiuni din sudul țării. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur.

potor sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 77/28 / V: (reg) ~tar sm, sf, ~tur sm, ~tu sf / Pl: ~i / E: pn póltora] 1 (Înv) Monedă de aramă a cărei valoare a variat între o jumătate de ban și zece bani, sau între o jumătate de groș și doi groși și care a circulat mai ales în Transilvania. 2 (Mar) Fiecare dintre bucățile mici de piele de diverse culori, care se aplică ca podoabe pe suman. 3 (Reg) Aluniță pe piele.

poturi smp [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: păt~, (reg) potori / E: tc potur] (Îvp) 1 Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe cu obiele, de obicei încheiați cu copci și împodobiți cu găitane, purtați odinioară de arnăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani, în unele regiuni ale țării. 2 Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel Si: (reg) meșini.

POTURI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe (cu obiele), împodobiți pe margini cu găitane, purtați astăzi de țăranii din unele regiuni, iar odinioară de arnăuți și de haiduci. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur.

POTURI s. m. pl. Pantaloni largi, pe care-i purtau odinioară arnăuții, haiducii, surugiii etc.; (astăzi) pantaloni țărănești, strînși pe pulpe și împodobiți pe margini cu găitane. Era... un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. CAMIL PETRESCU, O. II 68. Purtau... poturi de dimie albă, un cojoc scurt de oaie neagră. ODOBESCU, S. I 65. Și mic am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181.

POTURI m. pl. înv. pop. 1) Pantaloni largi în partea de sus și îngustați la pulpe, purtați în trecut (de haiduci, arnăuți, surugii). 2) Pantaloni confecționați din piele de oaie, purtați în trecut de țărani. /<turc. potur

POTOR s. m. (Mold.) Nume dat în trecut unei monede care a circulat mai ales în Transilvania. La moartea lui s-au găsit 160 000 de galbini de aur ... fără potori și copeice. N. COSTIN. Etimologie: pol. poltora.

poturi m. pl. 1. un fel de nădragi largi ce-i purtau od. boiernașii, mai ales arnăuții și haiducii: cu doisprezece panduri, cu ghebe și cu poturi POP.; 2. azi, nădragi țărănești ce se închid cu copci, strânși pe picior, cu marginile garnisite cu găitane și cusături. [Turc. POTUR].

potór m. (pol. póltora, rus. poltorá, vsl. polŭ[vŭ]tora, unu și jumătate. V. polturac, potoroancă, potronic). Vechĭ. O monetă care, probabil, valora un groș leșesc și jumătate saŭ un crăițar austriac și jumătate: și pe banĭ, și pe potórĭ în credință la fecĭorĭ (P. P. Maram.). – La Tkt. (Let. 2, 70) pótor.

potúrĭ m. pl. (turc. [sîrb. bg.] potur). Munt. Un fel de șalvarĭ ornațĭ cu cusuturĭ și găitane și strînșĭ pe pulpe pe care-ĭ purtaŭ boĭerinașiĭ și maĭ ales arnăuțiĭ, surugiiĭ și haĭduciĭ. Azĭ. Mold. Pantalonĭ de blană de oaĭe, meșinĭ. V. bernevecĭ și tuzlucĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poturi (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl.

poturi (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potor (-ri), s. m. – Monedă veche de cupru. Sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora.Der. potoroancă, s. f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s. m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s. f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). Cf. polturac.

poturi s. m. pl. – Pantaloni orientali de postav alb cu fireturi. – Mr. puturi, megl. potur. Tc. potur (Șeineanu, II, 288; Loebel 77; Lokotsch 1678), cf. bg. potura (Conev 83), sb. potur.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potor, potori, s.m. (înv. și reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniță de piele.

potor, potori, s.m. – 1. Monedă veche de cupru. 2. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea, 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea, 1924, II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Scriban; Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER); din pol. póltora (MDA).

potor, -i, s.m. – Monedă veche de cupru. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea 1924 II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate”, cf. pol. poltorak (DER).

Intrare: potor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potor
  • potorul
  • potoru‑
plural
  • potori
  • potorii
genitiv-dativ singular
  • potor
  • potorului
plural
  • potori
  • potorilor
vocativ singular
plural
potar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poturi
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • poturi
  • poturii
genitiv-dativ singular
plural
  • poturi
  • poturilor
vocativ singular
plural
potori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poturi, poturisubstantiv masculin plural

  • 1. învechit popular Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe picior, ornamentați cu găitane, purtați de arnăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani din unele regiuni din sudul țării. DEX '09 DLRLC
    diminutive: poturei
    • format_quote Era... un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. CAMIL PETRESCU, O. II 68. DLRLC
    • format_quote Purtau... poturi de dimie albă, un cojoc scurt de oaie neagră. ODOBESCU, S. I 65. DLRLC
    • format_quote Și mic am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181. DLRLC
    • 1.1. Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.