2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

potlogări [At: DDRF / V: ploto~ / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpăci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înșela, a pungăși.

POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

A POTLOGĂRÍ ~ésc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potlogărí (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogărésc, imperf. 3 sg. potlogăreá; conj. prez. 3 să potlogăreáscă

potlogărí vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogărésc, imperf. 3 sg. potlogăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTLOGĂRÍRE s. v. escrocare, înșelare, pungășire.

potlogărire s. v. ESCROCARE. ÎNȘELARE. PUNGĂȘIRE.

POTLOGĂRÍ vb. v. escroca, înșela, pungăși.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potlogărí, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

Intrare: potlogărire
potlogărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogărire
  • potlogărirea
plural
  • potlogăriri
  • potlogăririle
genitiv-dativ singular
  • potlogăriri
  • potlogăririi
plural
  • potlogăriri
  • potlogăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: potlogări
  • silabație: po-tlo- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potlogări
  • potlogărire
  • potlogărit
  • potlogăritu‑
  • potlogărind
  • potlogărindu‑
singular plural
  • potlogărește
  • potlogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potlogăresc
(să)
  • potlogăresc
  • potlogăream
  • potlogării
  • potlogărisem
a II-a (tu)
  • potlogărești
(să)
  • potlogărești
  • potlogăreai
  • potlogăriși
  • potlogăriseși
a III-a (el, ea)
  • potlogărește
(să)
  • potlogărească
  • potlogărea
  • potlogări
  • potlogărise
plural I (noi)
  • potlogărim
(să)
  • potlogărim
  • potlogăream
  • potlogărirăm
  • potlogăriserăm
  • potlogărisem
a II-a (voi)
  • potlogăriți
(să)
  • potlogăriți
  • potlogăreați
  • potlogărirăți
  • potlogăriserăți
  • potlogăriseți
a III-a (ei, ele)
  • potlogăresc
(să)
  • potlogărească
  • potlogăreau
  • potlogări
  • potlogăriseră
plotogări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

potlogărire

potlogări plotogări

etimologie:

  • potlogar
    surse: DEX '98 DEX '09