potamologie sfs [At: DN² / E: fr potamologie] Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare.

POTAMOLOGIE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare. [Gen. -iei. / < fr. potamologie, cf. gr. potamos – rîu, logos – studiu].

POTAMOLOGIE s. f. ramură a hidrologiei care studiază apele curgătoare. (< fr. potamologie)

POTAMOLOGIE f. Compartiment al hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare. /<fr. potamologie

potamologie s. f., art. potamologia, g.-d. potamologii, art. potamologiei

potamologie s. f., art. potamologia, g.-d. potamologii, art. potamologiei

potamologie s. f., art. potamologia, g.-d. potamologii, art. potamologiei

POTAMO- „rîu, apă curgătoare”. ◊ gr. potamos „rîu, fluviu” > fr. potamo-, germ. id., engl. id. > rom. potamo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ființelor care populează rîurile și fluviile; ~drom (v. -drom), adj., (despre pești) care migrează dintr-un rîu într-altul; ~fil (v. -fil₁), adj., care crește în ape curgătoare; ~fite (v. -fit), s. n. pl., plante care populează apele curgătoare; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cursurile de apă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea unei regiuni geografice prin apele curgătoare care o străbat; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul apelor curgătoare; ~toci (v. -toc), adj., s. m. pl., (pești) care migrează din mare în fluvii pentru a se reproduce.