2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

postrigi vr [At: PRAV. GOV. 72v/14 / Pzi: ~gesc / E: postrig] (Îvr) A se călugări.

POSTRIGI vb. (Olt.) A se călugări. Se vor postrigi călugări fără de învățătura părinților lor. PRAV. GOV. Etimologie: postrig + suf. -i. Vezi și postrig, postrigaș. Cf. b r ă ț i.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: postrigire
postrigire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postrigire
  • postrigirea
plural
  • postrigiri
  • postrigirile
genitiv-dativ singular
  • postrigiri
  • postrigirii
plural
  • postrigiri
  • postrigirilor
vocativ singular
plural
Intrare: postrigi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • postrigi
  • postrigire
  • postrigit
  • postrigitu‑
  • postrigind
  • postrigindu‑
singular plural
  • postrigește
  • postrigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postrigesc
(să)
  • postrigesc
  • postrigeam
  • postrigii
  • postrigisem
a II-a (tu)
  • postrigești
(să)
  • postrigești
  • postrigeai
  • postrigiși
  • postrigiseși
a III-a (el, ea)
  • postrigește
(să)
  • postrigească
  • postrigea
  • postrigi
  • postrigise
plural I (noi)
  • postrigim
(să)
  • postrigim
  • postrigeam
  • postrigirăm
  • postrigiserăm
  • postrigisem
a II-a (voi)
  • postrigiți
(să)
  • postrigiți
  • postrigeați
  • postrigirăți
  • postrigiserăți
  • postrigiseți
a III-a (ei, ele)
  • postrigesc
(să)
  • postrigească
  • postrigeau
  • postrigi
  • postrigiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)