5 definiții pentru posterolingual


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTEROLINGUÁL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual.

POSTEROLINGUÁL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual.

posterolingual, ~ă sf, a [At: GRAUR, I. L. 50 / P: ~gu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr postéro-lingual] (Fon) 1-2 (Sunet) care are ca bază de articulație rădăcina limbii.

POSTEROLINGUÁL, -Ă adj. articulat la rădăcina limbii. (< fr. postéro-lingual)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posterolinguál (-gu-al) adj. m., pl. posterolinguáli; f. posterolinguálă, pl. posterolinguále

posterolinguál adj. (sil. -gu-al) → lingual

Intrare: posterolingual
posterolingual adjectiv
  • silabație: -gu-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posterolingual
  • posterolingualul
  • posterolingualu‑
  • posterolingua
  • posterolinguala
plural
  • posterolinguali
  • posterolingualii
  • posterolinguale
  • posterolingualele
genitiv-dativ singular
  • posterolingual
  • posterolingualului
  • posterolinguale
  • posterolingualei
plural
  • posterolinguali
  • posterolingualilor
  • posterolinguale
  • posterolingualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)