12 definiții pentru posteritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTERITÁTE s. f. 1. Succesiune de generații viitoare; urmași. 2. (Înv.) Succesiune de persoane care descind din aceeași familie; urmași, descendenți. – Din fr. postérité, lat. posteritas, -atis.

POSTERITÁTE s. f. 1. Succesiune de generații viitoare; urmași. 2. (Înv.) Succesiune de persoane care descind din aceeași familie; urmași, descendenți. – Din fr. postérité, lat. posteritas, -atis.

posteritate sf [At: HELIADE, D. J. 23/19 / Pl: nct / E: fr postérité, lat posteritas, -atis] 1 (Înv; csc) Urmași, descendenți din aceeași familie, de aceeași origine. 2 Succesiune de generații care urmează unei epoci date Si: viitorime.

POSTERITÁTE s.f. Urmașii, generațiile viitoare. [< lat. posteritas, cf. fr. postérité].

POSTERITÁTE s. f. urmașii, generațiile viitoare. (< fr. postérité, lat. posteritas)

POSTERITÁTE f. (cu sens colectiv) 1) înv. Totalitate a urmașilor unei persoane, unui neam. 2) Totalitate a generațiilor posterioare; viitorime. /<fr. postérité, lat. posteritas, ~atis

posteritate f. 1. șir de urmași: posteritatea lui Iafet; 2. generațiunile viitoare: posteritatea va judeca.

*posteritáte f. (lat. postéritas, -átis). Urmașiĭ, descendențiĭ: acest bunic se bucură văzîndu-șĭ posteritatea. Urmașiĭ, viitorimea: a transmite posteritățiĭ un nume glorios.

POSTERITĂTE s. f. Urmașii, generațiile viitoare. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității rămîn numai popoarele care și-au înnobilat spiritul. SADOVEANU, E. 62. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? EMINESCU, O. I 134. Publicul și posteritatea au mers, nu după teorii fantastice, deși sprijinite de talent, dar au mers după cela carele răspundea la conștiința întregului neam. RUSSO, S. 64.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posteritáte s. f., g.-d. art. posteritắții

posteritáte s. f., g.-d. art. posterității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSTERITÁTE s. 1. descendenți (pl.), urmași (pl.), (înv.) mărădic. (Ce va zice ~?) 2. viitor, viitorime, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

POSTERITATE s. 1. descendenți (pl.), urmași (pl.), (înv.) mărădic. (Ce va zice ~ ?) 2. viitor, viitorime, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

Intrare: posteritate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posteritate
  • posteritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • posterități
  • posterității
plural
vocativ singular
plural

posteritate

  • 1. Succesiune de generații viitoare; urmași.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: urmaș, -ă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității rămîn numai popoarele care și-au înnobilat spiritul. SADOVEANU, E. 62.
      surse: DLRLC
    • Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? EMINESCU, O. I 134.
      surse: DLRLC
    • Publicul și posteritatea au mers, nu după teorii fantastice, deși sprijinite de talent, dar au mers după cela carele răspundea la conștiința întregului neam. RUSSO, S. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Succesiune de persoane care descind din aceeași familie; urmași, descendenți.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: descendent, -ă (persoană) urmaș, -ă

etimologie: