11 definiții pentru postelnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTELNICIE s. f. 1. Demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție. 2. Instituție condusă de un postelnic (1); (în timpul Regulamentului Organic) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție. – Postelnic + suf. -ie.

postelnicie sf [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 325 / Pl: ~ii / E: postelnic + -ie] 1 Funcție de postelnic (1). 2 Rang de postelnic (1). 3 Perioadă de timp în care cineva exercita funcția de postelnic (1). 4 Instituție administrativă care se afla sub conducerea postelnicului (1). 5 (Iuz) Minister de Externe. 6 Clădire în care se afla postelnicia (4).

POSTELNICIE s. f. 1. Demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție. 2. Instituție condusă de un postelnic (1); (mai târziu) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție. – Postelnic + suf. -ie.

POSTELNICIE s. f. (învechit) 1. Demnitatea sau dregătoria de postelnic. 2. Instituție administrativă condusă de un postelnic; ministerul afacerilor externe. Boierii preferau să fie... mai multe visterii, mai multe postelnicii. HASDEU I. V. 98. La anul 1842 [Grigore] Alexandrescu a fost numit impiegat la postelnicie, la masa jălbilor. GHICA, S. A. 131.

POSTELNICIE f. ist. 1) Funcție de postelnic. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul postelnicului. /postelnic + suf. ~ie

POSTELNICIE s.f. (Mold.) 1. Funcția sau rangul de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. M. COSTIN. 2. Instituția aflată sub conducerea postelnicului; clădire în care se află această instituție. După băutul cafealii, să scoală întîi mitropolitul și face plecare către Domn, apoi arhiereii și boierii și ies din spătărie, ori în divan, ori în postelnicie. GHEORGACHI. Etimologie: postelnic + suf. -ie. Vezi și postelnic, postelnicel.

postelnicie f. 1. demnitate de postelnic; 2. ministerul de externe: calemgiu la postelnicie FIL.

postelnicíe f. (d. postelnic). Vechĭ. Demnitatea de postelnic. Ministru de externe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

postelnicie s. f., art. postelnicia, g.-d. postelnicii, art. postelniciei

postelnicie s. f., art. postelnicia, g.-d. postelnicii, art. postelniciei

postelnicie s. f., art. postelnicia, g.-d. postelnicii, art. postelniciei

Intrare: postelnicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postelnicie
  • postelnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • postelnicii
  • postelniciei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

postelniciesubstantiv feminin

  • 1. Demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Instituție condusă de un postelnic; (în timpul Regulamentului Organic) Ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Boierii preferau să fie... mai multe visterii, mai multe postelnicii. HASDEU I. V. 98. DLRLC
    • format_quote La anul 1842 [Grigore] Alexandrescu a fost numit impiegat la postelnicie, la masa jălbilor. GHICA, S. A. 131. DLRLC
etimologie:
  • Postelnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.