2 intrări

27 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. (Reg.) Porțiune de pământ cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucată de drum; distanță. [Var.: (reg.) postáță s. f.] – Din sl. postatĩ.

posta sf [At: LB / V: ~te, ~ață, ~ație / Pl: ~te, ~tăți / E: bg постат, srb postat] (Reg) 1 Porțiune dintr-o suprafață de pământ cultivat, pe care o prășește, o seceră, o cosește etc. manual unul sau mai mulți lucrători într-un anumit interval de timp Si: (îrg) obraț, (reg) palancă1, părtal. 2 (Rar) Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii Si: parchet. 3 (Rar) Strat de legume sau de flori. 4 Fâșie îngustă de pământ, nelucrat, servind drept limită între două ogoare Si: (reg) hat, răzor1. 5 (Adesea cu determinările „bună”, „bunicică”) Bucată de drum. 6 Distanță. 7 Cantitate de iarbă tăiată cu coasa Si: pală1.

POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. Porțiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucată de drum; distanță. [Var.: (reg.) postáță s. f.] – Din sl. postatĩ.

POSTÁTĂ, postate, s. f. (Și în forma postață) Porțiune dintr-un pămînt cultivat, pe care o lucrează un lucrător sau un grup de lucrători într-un anumit timp. Ajunseseră la hat cu întîia postată, taman cînd răsărea soarele. CAMILAR, N. II 383. Cînd postata o gătai, Pusei secera-n pămînt Și ieșii în deal la vînt. HODOȘ, P. P. 143. ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. Îi arată o postață de pădure.Uite Tudore, copacii ăștia să mi-i tai și să mi-i cureți. STANCU, D. 142. ♦ Strat (de legume, de flori). Hulub mai zăbovi prin grădină. Trecu printre postatele de răsaduri. V. ROM. februarie 1953, 67. ♦ Distanță, bucată de drum. își ridicase cele patru odăi, pătulele și grajdul cel mare departe de sat, la o bună postață de drum. CAMIL PETRESCU, O. I 70. Acu du-te și tu... că ai o postată bună pînă acasă. REBREANU, I. 31. Și mai mergînd ei o postată, numai iată Harap-Alb vede altă minunăție și mai mare. CREANGĂ, P. 241. – Variantă: (Munt., Olt.) postáță, postăți, s. f.

POSTÁTĂ ~e f. 1) Bucată de teren (care a fost sau urmează să fie lucrată). 2) Parte dintr-un drum (care a fost sau trebuie să fie parcursă). /<sl. postati

postată f. 1. partea cât taie cosașul dintr’o dătătură; 2. fig. distanță mică: nicio postată de pământ nu fu ridicată ISP. și mai mergând ei o postată CR. [Serb. POSTAT, șir de cosași].

postátă f., pl. e și ățĭ (vsl. postatĭ, sîrb. postat, parte d. postaviti, a așeza. V. postav). Mold. Trans. Întindere de pămînt (socotit în lat) la cosit, la semănat ș. a. Distanță nehotărîtă: calu se opintea, ĭuțea pașiĭ cîte o postată bună, pe urmă se oprea (Rebr. 2, 79). În Trans. postate, pl. ățĭ. În Mold. sud și Munt. (Ch. N. I 13), postață (din pl. ățĭ), în Ml. -áție. V. obraț.

POSTÁȚĂ s. f. v. postată.

POSTÁȚĂ s. f. v. postată.

POSTÁȚĂ s. f. v. postată.

postat s [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: nct / E: nct] (Mun; csnp) Raclă.

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.

POSTÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea sau a păzi. [< fr. poster].

A POSTÁ ~éz tranz. A face să se posteze. /<fr. poster

A SE POSTÁ mă ~éz intranz. A ocupa o poziție (ca de supraveghetor). /<fr. poster


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!postátă/postáță (reg.) s. f., g.-d. art. postátei/postắții; pl. postáte/postắți

postátă s. f., pl. postáte

postá vb., ind. prez. 1 sg. postéz, 3 sg. și pl. posteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSTÁTĂ s. (AGRIC.) (prin Olt.) tarla.

POSTÁTĂ s. v. brazdă, bucată, distanță, interval, răzor, strat.

posta s. v. BRAZDĂ. BUCATĂ. DISTANȚĂ. INTERVAL. RĂZOR. STRAT.

POSTA s. (AGRIC.) (prin Olt.) tarla.

POSTÁ vb. 1. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în fața ușii.) 2. (fam.) a se proțăpi. (Se ~ înaintea lui.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

postátă (postáte), s. f.1. Polog. – 2. Porțiune de teren. Sl. postatĭ „parte” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 72).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

postátă, postate, postăți, s.f. – Bucată dintr-o suprafață de teren cultivat, pe care o sapă, o seceră, o cosește unul sau mai mulți oameni, într-un interval de timp (de regulă, o zi): „Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua” (Bilțiu, 1990: 108). – Din sl. postatĭ „parte” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX).

postátă, postate, postăți, s.f. – Bucată dintr-o suprafață de teren cultivat pe care o sapă, o seceră, o cosește unul sau mai mulți oameni, într-un interval de timp (de regulă, o zi): „Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua” (Bilțiu 1990: 108). – Din sl. postatĭ „parte”.

Intrare: postată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posta
  • postata
plural
  • postate
  • postatele
genitiv-dativ singular
  • postate
  • postatei
plural
  • postate
  • postatelor
vocativ singular
plural
postață (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postață
  • postața
plural
  • postațe
  • postațele
genitiv-dativ singular
  • postațe
  • postaței
plural
  • postațe
  • postațelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postate
  • postatea
plural
  • postăți
  • postățile
genitiv-dativ singular
  • postăți
  • postății
plural
  • postăți
  • postăților
vocativ singular
plural
postație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postație
  • postația
plural
  • postații
  • postațiile
genitiv-dativ singular
  • postații
  • postației
plural
  • postații
  • postațiilor
vocativ singular
plural
Intrare: postat
postat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postat
  • postatul
  • postatu‑
  • posta
  • postata
plural
  • postați
  • postații
  • postate
  • postatele
genitiv-dativ singular
  • postat
  • postatului
  • postate
  • postatei
plural
  • postați
  • postaților
  • postate
  • postatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)