2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

postalion sm vz poștalion

POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Trăsură de poștă; diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal’on.

poștalion [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 348 / V: (înv) posta~ sn / P: ~li-on / Pl: ~i, ~oane / E: rs почтальон] (Înv) 1 sm Poștaș (1). 2 sn Vehicul pentru călători, bagaje și corespondență, tras de mai mulți cai, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate Si: diligență, poștă1 (15), (îrg) olac. 3 sm Cal folosit împreună cu alții la un poștalion (2). 4 (Pex) Caleașcă. 5-6 Trăsură (mare). 7-8 Căruță (mare).

POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal’on.

POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2) poștalioni, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. Veneau familii de la două poștii, în trăsuri care ajungeau prăfuite, în poștalioane cu clopotele ce sunau de departe. C. PETRESCU, S. 113. I-ar da călești cu telegari, poștalioane cu opt cai bidivii, și cîte-n lună și-n soare. DELAVRANCEA, S. 36. Boierii noștri pe atunci... aveau poștalioane de cîte șase și opt cai romînești iuți ca zmeii. GHICA, la TDRG. 2. Cal utilizat la poștalion (1). Du-te de spune surugiilor să înhame poștalionii la trăsura cea galbănă. ALECSANDRI, T. 484. – Pronunțat: -li-on.

POȘTALIÓN2 ~i m. înv. Cal de poștă. /<rus. poțtalón

POȘTALIÓN1 ~oáne n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón

poștalion m. cel ce mână caii de poștă. [Rus. POČTALIONŬ]. ║ n. car solid cu osiile de fier pentru a transporta tot felul de greutăți.

poștalión m. (rus. počtalión [și počtárĭ], curier postal, germ. fr. postillon, conductor de căruță postală, călăreț pe cal înhămat, care vine d. it. postiglione). Mold. Vizitiu de căruță postală. Curier, împărțitor de scrisorĭ, poștar, plicar. Telegar înhămat înaintaș (păreche după păreche). S. n., pl. oane. Munt. Căruța poștală. Căruță rapidă cu osiile de fer. Trăsură de călătorie cu patru caĭ înaintașĭ. Diligență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poștalion2 (diligență) (-li-on) s. n., pl. poștalioane

poștalion1 (surugiu, cal) (înv.) (-li-on) s. m., pl. poștalioni

poștalión (diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioáne

poștalión (surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poștalióni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POȘTALION s. diligență, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

Intrare: poștalion (cal, surugiu)
poștalion2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: li-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștalion
  • poștalionul
  • poștalionu‑
plural
  • poștalioni
  • poștalionii
genitiv-dativ singular
  • poștalion
  • poștalionului
plural
  • poștalioni
  • poștalionilor
vocativ singular
  • poștalionule
plural
  • poștalionilor
Intrare: poștalion (vehicul)
poștalion1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -li-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștalion
  • poștalionul
  • poștalionu‑
plural
  • poștalioane
  • poștalioanele
genitiv-dativ singular
  • poștalion
  • poștalionului
plural
  • poștalioane
  • poștalioanelor
vocativ singular
plural
postalion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poștalion, poștalionisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Cal folosit la poștalion. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Du-te de spune surugiilor să înhame poștalionii la trăsura cea galbănă. ALECSANDRI, T. 484. DLRLC
  • 2. Surugiu de poștalion. DEX '09 DEX '98
etimologie:

poștalion, poștalioanesubstantiv neutru

  • 1. Trăsură de poștă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: diligență
    • format_quote Veneau familii de la două poștii, în trăsuri care ajungeau prăfuite, în poștalioane cu clopotele ce sunau de departe. C. PETRESCU, S. 113. DLRLC
    • format_quote I-ar da călești cu telegari, poștalioane cu opt cai bidivii, și cîte-n lună și-n soare. DELAVRANCEA, S. 36. DLRLC
    • format_quote Boierii noștri pe atunci... aveau poștalioane de cîte șase și opt cai romînești iuți ca zmeii. GHICA, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Trăsură trasă de mai mulți cai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.