6 definiții pentru poseclit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
poseclit, ~ă a vz posiclit
POSECLIT, -Ă, posecliți, -te, adj. (Rar, în expr.) Leit-poseclit = chiar ca...; curat, aidoma; leit-poleit. A găsit însuși pînă acum «printre vase și cioburi de vase preistorice»... trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSECLIT, -Ă, posecliți, -te, adj. (Rar, în expr.) Leit-poseclit = chiar ca..., aidoma; leit-poleit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
posâclit, ~ă a vz posiclit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posiclit, ~ă a [At: BARCIANU / V: (înv) ~sec~ (reg) ~sâc~ / Pl: ~iți, ~e / E: posicli] (Reg) 1 Murdar. 2 Unsuros. 3 (D. timp) Mohorât. 4 (Înv; îe) A fl leit ~ A fi foarte asemănător cu cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
posiclit, -ă, adj. (reg.) 1. murdar; unsuros. 2. (despre timp) neguros, mohorât, întunecat. 3. (în expr.) a fi leit poseclit = a fi foarte asemănător (cu cineva, cu ceva); a fi leit poleit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
poseclit, poseclităadjectiv
-
- A găsit însuși pînă acum «printre vase și cioburi de vase preistorice»... trei lulele de lut negru, care sînt leite-poseclite «lulele romînești». ODOBESCU, S. II 288. DLRLC
-