16 definiții pentru posconiță ploscăniță plosconiță poscolniță pospul posponiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSCÓNIȚĂ, posconițe, s. f. Pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi. – Cf. slovacul poskonica, magh. paszkonca.

POSCÓNIȚĂ, posconițe, s. f. Pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi. – Cf. slovacul poskonica, magh. paszkonca.

posconiță sf [At: MARIAN, NA. 38 / V: (reg) ploscăn~, plos~, ~oln~, ~orn~, pospo~ / Pl: ~țe / E: cf ucr dal п(л)оскуонь, п(л)оскуонка] 1 (Pop) Pleavă cu floare și sămânță, rămasă de la bătutul ori vânturatul cânepei, folosită ca hrană pentru oi. 2 Pleavă de grâu cu grăunțe, neghină etc. 3 (Reg) Vrejuri și teci rămase după ce se bate fasolea. 4 (Reg) Capsulă de polen la cânepă. 5 (Reg; îf posponiță) Crustă subțire care se formează la suprafața cașului, a laptelui etc. 6 (Bot; reg; îf ploscăniță) Tigvă (Lagenaria vulgaris).

POSCÓNIȚĂ, posconițe, s. f. Pleava rămasă de la vînturatul cînepii și folosită ca hrană pentru oi.

POSCÓNIȚĂ ~e f. Pleavă rezultată din bătutul cânepei sau din vânturatul seminței de cânepă. /cf. sl. poskonica, ung. paszkonca

posponiță sf vz posconiță[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz pospolite, cuvânt principal nedefinit în MDA2 — LauraGellner

pospul[1] sm vz posconiță

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poscóniță s. f., g.-d. art. poscóniței; pl. poscónițe

poscóniță s. f., g.-d. art. poscóniței; pl. poscónițe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poscóniță (poscónițe), s. f. – (Trans., Olt.) Pleavă, scame, miriște, resturi, deșeuri. – Var. p(l)osco(l)niță. Sb. poskon, rus. ploskon, ceh. poskonice (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poscóniță, poscónițe, s.f. (reg.) 1. pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi; pleavă de grâu. 2. vrejurile și tecile rămase după ce se bate fasolea. 3. măciulie de polen la cânepă. 4. (în forma: posponiță) crustă subțire formată la suprafața cașului, a laptelui etc. 5. (în forma: ploscăniță) tigvă.

posponíță, posponițe, s.f. – (reg.) Măciucă de polen, de cânepă; spic: „Taie-o pângă posponiță, / Să nu mai facă sămânță” (Bilțiu, 2002: 249). – Et. nec.

posponíță, -e, s.f. – Măciucă de polen, de cânepă; spic: „Taie-o pângă posponiță, / Să nu mai facă sămânță” (Bilțiu 2002: 249). – Et. nec.

Intrare: posconiță
posconiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posconiță
  • posconița
plural
  • posconițe
  • posconițele
genitiv-dativ singular
  • posconițe
  • posconiței
plural
  • posconițe
  • posconițelor
vocativ singular
plural
ploscăniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plosconiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poscolniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pospul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posponiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.