2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

posa sf vz posoacă1

POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus, fără chef; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.

posac, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 13/11 / V: (reg) ~soa smf / Pl: ~aci, ~ace / E: nct] 1 (D. oameni) Care vorbește puțin. 2 (Pex; d. oameni) Care tace mereu. 3 (D. oameni) Căruia nu-i place societatea Si: insociabil, închis, necomunicativ, neprietenos, nesociabil. 4 (D. oameni) Care este prost dispus Si: morocănos, posomorât, ursuz. 5 (D. înfățișarea și manifestările oamenilor) Care caracterizează o persoană prost dispusă. 6 (D. vreme, peisaje etc.) Care inspiră prin aspect melancolie, dezolare Si: deprimant, dezolant. 7 (Pex; d. peisaje, vreme etc.) Lipsit de veselie Si: trist.

posoa1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 12r/3 / V: ~sacă, ~o / Pl: ? / E: pn posoka] 1 (Îrg) Sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană, în urma unei lovituri puternice. 2 (Reg; îe) A face ~ A omorî pe cineva zdrobindu-l cu totul. 3 (Trs; Mar) Spumă pe care o face cineva la gură. 4 (Reg; csnp) Terciuială, zdrobire. 5 (Reg) Murdărie. 6 (Buc; csnp) Mâncare rea.

POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.

POSÁC, -Ă, posaci, -e, adj. (Despre oameni) Tăcut morocănos, necomunicativ, nesociabil. Dacă n-ar fi ea, m-aș pune rău cu lumea, cum sînt eu posac. BASSARABESCU, S. N. 152. Ea sta tot posacă și-ncruntată. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Fig. Judecătoria era o clădire mare, posacă, galbenă. REBREANU, I. 121. ♦ Fig. Lipsit de veselie. Masa fusese mai curînd posacă, cu toate că Maria-doamna se înzdrăvenise. CAMIL PETRESCU, O. II 600.

POSÁC ~că (~ci, ~ce) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posomorât; morocănos; ursuz. /Orig. nec.

POSOACĂ s. f. (Mold.) Sînge sau lichid amestecat cu sînge care curge din gură, din nas sau dintr-o rană (în urma unei lovituri). Multă posoacă cruntă ... cursă. DOSOFTEI,' VS. Etimologie: pol. posoka.

posac a. și m. supărăcios, ursuz. [Origină necunoscută].

posác, -ă adj. (cp. cu mozoc). Tăcut, ascuns, mocnit, misterios: om, caracter posac. – Și mosac (Mold. sud) și mozac (Mold nord, Trans.). V. ursuz, morocănos, măzac.

posoácă (oa dift.) f., pl. e (pol. posoka). Vechĭ. (Dos.). Puroĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

posac adj. m., pl. posaci; f. posacă, pl. posace

posác adj. m., pl. posáci; f. sg. posácă, pl. posáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSÁC adj. 1. v. ursuz. 2. v. încruntat. 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

POSÁC adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.

posac adj. v. DEMORALIZANT. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DEZOLANT. MOHORÎT. POSOMORÎT. TRIST.

POSAC adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. încruntat, întunecat, mohorît, posomorît. (O față ~.) 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

Posac ≠ comunicativ, hazliu, vesel

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

posác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. Sl. posekati „a tăia”, posekŭ „incizie”, cf. sb. poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legătura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.

posoácă s. f. – Puroi. Sl., cf. pol. posoka (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, azi în Trans. și Olt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

posoácă s.f. 1. (înv. și reg.) sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană. 2. terciuială, zdrobire. 3. murdărie. 4. mâncare rea.

Intrare: posac
posac adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posac
  • posacul
  • posacu‑
  • posa
  • posaca
plural
  • posaci
  • posacii
  • posace
  • posacele
genitiv-dativ singular
  • posac
  • posacului
  • posace
  • posacei
plural
  • posaci
  • posacilor
  • posace
  • posacelor
vocativ singular
plural
Intrare: posoacă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posoa
  • posoaca
plural
genitiv-dativ singular
  • posoace
  • posoacei
plural
vocativ singular
plural
posacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posac, posaadjectiv

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus, fără chef. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dacă n-ar fi ea, m-aș pune rău cu lumea, cum sînt eu posac. BASSARABESCU, S. N. 152. DLRLC
    • format_quote Ea sta tot posacă și-ncruntată. CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
    • format_quote figurat Judecătoria era o clădire mare, posacă, galbenă. REBREANU, I. 121. DLRLC
    • format_quote figurat Masa fusese mai curînd posacă, cu toate că Maria-doamna se înzdrăvenise. CAMIL PETRESCU, O. II 600. DLRLC
    • 1.1. (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.