2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

porumbi2 sf [At: TDRG / Pl: nct / E: de la porumbea2] (Orn; reg) Porumbiță (1).

porumbi1 sf [At: SADOVEANU, O. IX, 401 / V: (reg) ~bri~ / Pl: ~bele / E: porumbea1 css] (Reg) 1-2 (Șhp) Porumbea1 (1-2). 3 (Bot) Porumbar1 (Prunus spinosa).

PORUMBÍCĂ, porumbele, s. f. Porumbar1. Frunză: verde porumbică, Stă voinicul la potică. ALECSANDRI, P. P. 35. – Variantă: porumbrícă (C. PETRESCU, R. DR. 54) s. f..

PORUMBÍCĂ1, porumbele, s. f. (Bot.) Porumbar3. – Din porumbă1 + suf. -ică.

PORUMBÍCĂ2, porumbele, s. f. Porumbiță. – Din porumb1 + suf. -ică.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

porumbea1 sf [At: LB / V: (reg) ~râm~[1] / Pl: ~ele / E: porumbă + -ea] 1-2 (Pop; șhp) Porumbă1 (mică) Si: porumbică (1-2). 3 (Bot; reg) Porumbar1 (Prunus spinosa). 4 (Bot; reg; îc) ~ua-ursului Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) corectată

  1. În original, tipărită incomplet: ~râm LauraGellner

porumbea2 sf [At: JARNÍK – BÎRSEANU, D. 172 / Pl: ~ele / E: porumb + -ea] (Orn; reg) Porumbiță (1).

porumbrea[1] sf vz porumbea1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBEÁ2, -ÍCĂ, porumbele, s. f. Porumbă1. Ș-atunci oi fi nora-sa Cînd o face plopul nuci Și sălcuța mere dulci, Și răchita porumbele, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272. – Variantă: porumbrícă (SADOVEANU, Î. A. 116) s. f.

PORUMBEÁ, porumbele, s. f. (Regional) Porumbiță. Foaie verde iarbă rea. Iacă văz o porumbea... Oare nu-i din țara mea? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.

PORUMBRÍCĂ2 s. f. v. porumbică.

porumbreá și -umbeá f., pl. ele (d. porumbă). Mold. nord. Porumbă, poroambă, fruct de porumbrel. Prov. Dracu-ĭ zice porumbrea, și-ĭ maĭ negru de cît ĭa. – Și -ícă, pl. tot ele (J. Bt. Dat. uĭt. 134).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

porumbeá (fruct, porumbiță) (reg.) s. f., art. pormbeáua, g.-d. art. porumbélei; pl. porumbéle, art. porumbélele

porumbeá (fructul porumbarului, porumbiță) s. f., art. porumbeáua, g.-d. art. porumbélei; pl. porumbéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORUMBEÁ s. (BOT.) porumbă, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbelului se numește ~.)

arată toate definițiile

Intrare: porumbică
porumbică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbi
  • porumbica
plural
  • porumbele
  • porumbelele
genitiv-dativ singular
  • porumbele
  • porumbelei
plural
  • porumbele
  • porumbelelor
vocativ singular
plural
porumbrică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbri
  • porumbrica
plural
  • porumbrele
  • porumbrelele
genitiv-dativ singular
  • porumbrele
  • porumbrelei
plural
  • porumbrele
  • porumbrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: porumbea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbea
  • porumbeaua
plural
  • porumbele
  • porumbelele
genitiv-dativ singular
  • porumbele
  • porumbelei
plural
  • porumbele
  • porumbelelor
vocativ singular
plural
porâmbea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porumbrea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porumbică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbi
  • porumbica
plural
  • porumbele
  • porumbelele
genitiv-dativ singular
  • porumbele
  • porumbelei
plural
  • porumbele
  • porumbelelor
vocativ singular
plural

porumbică porumbrică

etimologie:

porumbea columba porâmbea porumbrea porumbică

etimologie:

  • Porumb + sufix -el, -ea.
    surse: DEX '09 DEX '98