2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUMBÁC, -Ă, porumbaci, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.; despre păsări sau despre penele lor; adesea substantivat) Pestriț. II. S. m. Fluture mare de noapte, cu aripile din față galbene cu dungi cafenii și cu cele din spate multicolore (Sphinx euphorbiae).Porumb + suf. -ac.

porumbac, ~ă [At: CUPARENCU, V. 25/15 / Pl: ~aci, ~ace / E: porumb + -ac] 1 a (Pop; d. animale, păsări) Pestriț. 2 a (Pop; d. animale, păsări) Cenușiu. 3 a (Pop; d. animale, păsări) Negru-albăstrui. 4 sf (Pop) Pasăre domestică cu penele de culoare cenușie. 5 sm Fluture mare de noapte, cu aripile dinainte galbene cu dungi cafenii, iar cu cele din spate, multicolore (Sphinx euphorbiae).

PORUMBÁC, -Ă, porumbaci, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.; despre păsări sau despre penele lor; adesea substantivat) Pestriț. II. S. m. Fluture mare de noapte, cu aripile din față galbene cu dungi cafenii și cu cele dindărăt multicolore (Sphinx euphorbiae).Porumb + suf. -ac.

PORUMBÁC2, -Ă, porumbaci, -e, adj. (Despre păsări și despre penele lor) Pestriț. Vitoria privi cu uimire la cucoșul cel mare porumbac, cum vine fără nici o frică și se așază în prag. SADOVEANU, B. 27. Cucuțule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac, Netezește-ți penele Ca mîndra sprîncenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. ◊ (Substantivat) Pasăre cu penele pestrițe. Nu cumva să-mi prindeți pe porumbacu ori vro puică boghetă, că vă spînzur. HOGAȘ, H. 8.

PORUMBÁC1, porumbaci, s. m. Fluture mare de noapte cu aripile dinainte galbene cu dungi cafenii, iar cu cele de dindărăt multicolore (Deilephila euphorbiae).

PORUMBÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre păsări) Care are penele pestrițe. /porumb + suf. ~ac

porumbac a. 1. cenușiu, sur-roșatic (cocoș, cal); 2. negru-albăstriu (ca gușa porumbului). ║ m. fam. țigan.

porumbác, -ă adj. (d. porumb, o pasăre). Cenușiŭ închis cu cenușiŭ deschis, așa în cît dă aspectu solzilor vorbind de penele găinilor, cocoșilor și ulilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!porumbác1 adj. m., pl. porumbáci; f. porumbácă, pl. porumbáce

porumbác2 (fluture) s. m., pl. porumbáci

porumbác adj. m., s. m., pl. porumbáci; f. sg. porumbácă, pl. porumbáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORUMBÁC adj. pestriț. (Găină ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PORUMBACU DE JOS, com. în jud. Sibiu. situată în V depr. Făgăraș, pe cursul mijlociu al Oltului și pe râul Porumbacu; 3.114 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul P. de J.) și halte de c. f. (în satele Colun și Scoreiu). Expl. de calcar (Porumbacu de Sus). Pomicultură. Centru de prelucr. artistică a lemnului, de țesături și cusături populare. În satul P. de J., menționat documentar în 1466, se află vechiul Oficiu poștal-tranzit (1756-1760), bisericile Nașterea Maicii Domnului (1806) și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1811), în satele Sărata și Colun.

Intrare: porumbacă
porumbacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumba
  • porumbaca
plural
  • porumbace
  • porumbacele
genitiv-dativ singular
  • porumbace
  • porumbacei
plural
  • porumbace
  • porumbacelor
vocativ singular
plural
Intrare: porumbac (adj.)
porumbac adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbac
  • porumbacul
  • porumbacu‑
  • porumba
  • porumbaca
plural
  • porumbaci
  • porumbacii
  • porumbace
  • porumbacele
genitiv-dativ singular
  • porumbac
  • porumbacului
  • porumbace
  • porumbacei
plural
  • porumbaci
  • porumbacilor
  • porumbace
  • porumbacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)