2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTDRAPÉL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc din piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port1- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).

portdrapel [At: CADE / Pl: (5) ~e / E: port-4 + drapel cdp fr porte-drapeau] 1 sms Militar care poartă steagul unității Si: (rar) portstindard (1), (înv) sangeactar, sangeagaș, sangeangiu. 2 sms Sportiv sau elev care poartă drapelul unei asociații sau organizații Si: (rar) portstindard (2). 3 sms (Fig) Persoană care se află în fruntea unei mișcări, unui curent etc. Si: (rar) portstindard (3). 4 sms (Fig; pex) Idee călăuzitoare Si: (rar) portstindard (4). 5 sn Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se sprijină coada drapelului, pentru a putea fi purtat mai ușor.

PORTDRAPÉL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port1- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).

PORTDRAPÉL 2, portdrapele, s. n. Toc de piele, prins de o curea petrecută peste piept și în care se sprijină coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor.

PORTDRAPÉL 1 s. m. Militar care poartă drapelul unei unități (v. stegar); fig. persoană (p. ext. idee) care stă în fruntea unui curent, unei mișcări.

PORTDRAPÉL s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [< port- + drapel].

PORTDRAPÉL s.m. Militar care poartă drapelul unui regiment; stegar. [După fr. porte-drapeau].

PORTDRAPÉL I. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive). ◊ (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări. II. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard. (după fr. porte-drapeau)

PORTDRAPÉL2 ~e n. Toc de piele, prins de o curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l purta mai ușor. /port- + drapel

PORTDRAPÉL1 m. 1) Persoană care poartă un drapel; stegar. 2) fig. Persoană activă, aflată în fruntea unui curent sau a unei mișcări. /port- + drapel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portdrapél2 (obiect) (port-dra-) s. n., pl. portdrapéle

portdrapél1 (persoană) (port-dra-) s. m.

portdrapél (persoană) s. m. (sil. mf. port-)

portdrapél (obiect) s. n. (sil. mf. port-), pl. portdrapéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTDRAPÉL s. stegar, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)

PORTDRAPEL s. stegar, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.

Intrare: portdrapel (obiect)
portdrapel1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: port-dra-pel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portdrapel
  • portdrapelul
  • portdrapelu‑
plural
  • portdrapele
  • portdrapelele
genitiv-dativ singular
  • portdrapel
  • portdrapelului
plural
  • portdrapele
  • portdrapelelor
vocativ singular
plural
port-drapel substantiv neutru
  • silabație: port-dra-pel info
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • port-drapel
  • port-drapelul
  • port-drapelu‑
plural
  • port-drapele
  • port-drapelele
genitiv-dativ singular
  • port-drapel
  • port-drapelului
plural
  • port-drapele
  • port-drapelelor
vocativ singular
plural
Intrare: portdrapel (persoană)
  • silabație: port-dra-pel info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portdrapel
  • portdrapelul
  • portdrapelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • portdrapel
  • portdrapelului
plural
vocativ singular
  • portdrapelule
  • portdrapele
plural
port-drapel substantiv neutru
  • silabație: port-dra-pel info
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • port-drapel
  • port-drapelul
  • port-drapelu‑
plural
  • port-drapele
  • port-drapelele
genitiv-dativ singular
  • port-drapel
  • port-drapelului
plural
  • port-drapele
  • port-drapelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

portdrapel (obiect) port-drapel

  • 1. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Port- + drapel
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

portdrapel (persoană) port-drapel

etimologie: