2 intrări
70 de definiții
din care- explicative (51)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POROCLI vb. IV v. porecli.
POROCLI vb. IV v. porecli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POROCLI vb. IV v. porecli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
porocli2 v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porocli1 sm vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLICRĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLICRĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POLICRĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PORICLĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORICLĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PORICLĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cheaș sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Poreclă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polecră sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polecri[1] v vz porecli
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: polecli — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
policră sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
policri v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocră[1] sf vz poreclă
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocre[1] sf vz poreclă
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocri2 v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocri1 sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocru sm vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porecla v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poreclă sf [At: CORESI, EV. 155 / V: (reg) plorică, polecră, policră, poloce, polocri sfi, polocru (Pl și: poloacre) sn, ~reglă, ~ric~, ~riglă, ~rlocre, ~roclă, ~rocli sfi, prolecă, prolecră, prolică, proligă, prorică / Pl: ~le / E: slv порєкло] 1 (Îrg) Nume de familie. 2 Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, și urmașilor ei, uneori în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale Si: (rar) poreclire (4), (îvr) poreclitură. 3 (Pgn) Supranume.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poreglă sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poregli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poricla v vz porecli[1] corectat(ă)
- În original: vz porecla. Această formă este de fapt o variantă a cuvântului porecli — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poriclă sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poricli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poriglă sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porigli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porlocre sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poroclă sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prolecă sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prolecră sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prolică sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prorică sf vz poreclă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prorocli v vz porecli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat (uneori în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. 2. (Învechit și popular) Nume de familie. Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. – Variante: (regional) policră (DUMITRIU, N. I. 64), poriclă (MACEDONSKI, O. II 167), poriglă (RETEGANUL, P. III 18) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORIGLĂ s. f. V. poreclă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORIGLĂ s. f. v. poreclă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PORECLĂ ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei în batjocură) având la bază o anumită trăsătură caracteristică a acesteia. 2) înv. Nume de familie. [G.-D. poreclei] /<sl. poreklo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PORECLI ~esc tranz. (persoane) A numi cu o poreclă. /Din poreclă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PORECLI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din poreclă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poreclă f. 1. supranume dat mai ales în bătaie de joc: noi am schimbat porecla în renume AL.; 2. supranume în genere: o falnică poreclă, un titlu de strămoș AL. [Slav. POREKLO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poreclì v. a da o poreclă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polécră, V. poreclă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polícră, -crésc, V. poricl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polocrésc, V. poreclesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poréclă f., pl. e (vsl. po-reklo, poreclă, d. rešti-rekon, a zice. V. pro-roc). Prenume, nume de familie. Supranume (maĭ ales ironic): Peneș Curcanu șĭ-a schimbat porecla în renume. – În vest și poriclă, polecră (Șez. 37, 16), policră, în Trans. și poriglă, în Bihor (Șez. 37, 130) prolícă, pl. icĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poroclésc, V. poreclesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prolícă, V. poreclă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poreclă (desp. -re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poreclă (-re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poreclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. poreclei; pl. porecle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
porecli vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 sg. și pl. poreclească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poreclă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
poreclă, -cle.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PORECLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PORECLĂ s. v. nume de familie, patronim, patronimic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PORECLI vb. v. chema, numi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poreclă s. v. NUME DE FAMILIE. PATRONIMIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORECLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porecli vb. v. CHEMA. NUMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poreclă (porecle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
policră, (polecră), s.f. – (dial.) Poreclă; ciufulitură: „Moisenii sînt gîlcoi, așa li-i policra” (Papahagi, 1925). „La noi, tăte satele au câte o polecră” (idem: 315). – Din poreclă (< sl. poreklo, Miklosich, Cihac, Iordan, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PORECLĂ s. f. (cf. sl. poreklo). v. supranume.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: po-re-clă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: po-re-cli
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
poreclă, poreclesubstantiv feminin
- 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. DEX '09 DLRLC
- Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. DLRLC
- Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. DLRLC
- Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. DLRLC
-
- 2. Nume de familie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: patronim patronimic
- Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. DLRLC
- Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. DLRLC
-
etimologie:
- poreklo DEX '98 DEX '09
porecli, poreclescverb
-
- Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta», căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. DLRLC
- Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. DLRLC
-
etimologie:
- poreclă DEX '98 DEX '09