7 definiții pentru poroboc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poroboc2 sn vz poloboc

poroboc1 sm [At: PALIA (1581), 81/14 / Pl: ~oci / E: slv паробокъ cf ucr паробок] (Înv) Copil mic.

POROBOC s. m. (Criș., Trans. SV) Prunc, copil mic. Deaca naște porobocul, de-acii nu-ș mai aduce aminte de durori pentru bucurie că născu om în lume. NT 1648, 127v. Giucă porobocul în trupul ei. MOL. 16761, 222r. Astăzi porobocul cel născut cu slavă îl măresc îngerii. M 1740, 41v; cf. NT 1648, 2v, 5r: PS. 1651, 24r, 42r, 273v; SA, 24v; MOL. 1695, 52r, 55v; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 10v, 12r, 22v, 29v, 31v, 39v, 416{r}, 100r; PP, 3v; M 1704, 82v. Etimologie: sl. parobokŭ. Cf. ucr. parobok. Vezi și poroboacă, porobocesc, porobocie.

porobóc m. (dim. slav). L. V. Prunc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POROBÓC s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

poroboc s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

porobóc (-ci), s. m. – Copil. Sl. parobŭkŭ, cf. rut. parobok, pol. parobek. Înv., azi în Trans.Der. porobocie, s. f. (pruncie).

Intrare: poroboc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroboc
  • porobocul
  • porobocu‑
plural
  • poroboci
  • porobocii
genitiv-dativ singular
  • poroboc
  • porobocului
plural
  • poroboci
  • porobocilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)