6 definiții pentru poroboc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
poroboc1 sm [At: PALIA (1581), 81/14 / Pl: ~oci / E: slv паробокъ cf ucr паробок] (Înv) Copil mic.
POROBOC s. m. (Criș., Trans. SV) Prunc, copil mic. Deaca naște porobocul, de-acii nu-ș mai aduce aminte de durori pentru bucurie că născu om în lume. NT 1648, 127v. Giucă porobocul în trupul ei. MOL. 16761, 222r. Astăzi porobocul cel născut cu slavă îl măresc îngerii. M 1740, 41v; cf. NT 1648, 2v, 5r: PS. 1651, 24r, 42r, 273v; SA, 24v; MOL. 1695, 52r, 55v; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 10v, 12r, 22v, 29v, 31v, 39v, 416{r}, 100r; PP, 3v; M 1704, 82v. Etimologie: sl. parobokŭ. Cf. ucr. parobok. Vezi și poroboacă, porobocesc, porobocie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
porobóc m. (dim. slav). L. V. Prunc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POROBOC s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poroboc s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poroboc (-ci), s. m. – Copil. Sl. parobŭkŭ, cf. rut. parobok, pol. parobek. Înv., azi în Trans. – Der. porobocie, s. f. (pruncie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||