28 de definiții pentru poghircă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POGHIRCĂ, poghirci, s. f. 1. (Popular; mai ales la pl.) Fire de cînepă, răsărite tîrziu și nedezvoltate; resturi de cînepă rămase după cules. 2. Poreclă dată unui om mic de statură.

POGHIRCĂ, poghirci, s. f. 1. (Pop., la pl.) Fire de cînepă, răsărite tîrziu și nedezvoltate; resturi de cînepă rămase după cules. 2. Poreclă dată unui om mic de statură.

poghircă f. 1. Mold. firele de cânepă cari n’au putut crește mare: din poghirci se obține cea mai bună calitate de câlți sau canură; 2. mic de stat: parcă-i o poghircă, se zice când cineva rămâne în urmă, de cel ce n’are noroc. [Lit. spic lepădat: și porghic, Tr. podbic = slovean POBERK, spicuit la urmă].

poghírcă f., pl. ĭ (cp. cu vsl. pabirŭkŭ și pob-, nsl. poberk, cules pe urmă, și cu vsl. *po-grŭčiti, a zgîrci, a chirci. V. pobîrcesc, boghircă). Resturĭ de cînepă rămase după cules (la Bz. la pl.). Om pipernicit, pipiric, stîrpitură, chirtoacă, buricu pămîntuluĭ. Femeĭe urîtă (Vs.). Jucător prost la cărțĭ orĭ la alt joc (Mold.). – În Trans. poghirc, m., o plantă tîrîtoare. – Și porghic, m. și porghice, f. (Mold.), cînepă pipernicită.

pobârci1 sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

pobir sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

pobirci1 sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

podbic sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original: vz poghircă, femininul cuv. poghirc LauraGellner

podgircă sf vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original: vz poghircă, deci trimitere la forma de feminin — LauraGellner

podirici sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original: vz poghircă (trimitere la forma de feminin a cuvântului) — LauraGellner

polbici sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

porbice sf vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă, aceasta din urmă fiind de fapt femininul cuv. poghirc LauraGellner

porbici sm vz poghirc[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

boghírcă f., pl. ĭ (din poghircă). Bz. Neghĭob, prost.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POGHIRCĂ s. (reg.) poșomogi (pl.). (Firele nedezvoltate de cânepă se numesc poghirci.)

*POGHIRCĂ s. (reg.) poșomogi (pl.). (Firele nedezvoltate de cînepă se numesc ~i.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poghircă, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de cânepă răsărite târziu și nedezvoltate, rămase mici și subțiri; poșomogi, bârzoci (din care se face cea mai bună canură). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statură, pipernicit; (în forma: boghircă) om cu mintea slabă, prost, neghiob; jucător prost la jocurile de noroc; femeie urâtă. 4. nume de pasăre. 5. s.m. (în forma poghirc) nume de plantă târâtoare.

Intrare: poghircă
poghircă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poghircă
  • poghirca
plural
  • poghirci
  • poghircile
genitiv-dativ singular
  • poghirci
  • poghircii
plural
  • poghirci
  • poghircilor
vocativ singular
plural
pogircă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
purdic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boghircă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bobir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bobirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobir
  • pobirul
  • pobiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pobir
  • pobirului
plural
vocativ singular
plural
pobirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pobârci
  • pobârcire
  • pobârcit
  • pobârcitu‑
  • pobârcind
  • pobârcindu‑
singular plural
  • pobârcește
  • pobârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pobârcesc
(să)
  • pobârcesc
  • pobârceam
  • pobârcii
  • pobârcisem
a II-a (tu)
  • pobârcești
(să)
  • pobârcești
  • pobârceai
  • pobârciși
  • pobârciseși
a III-a (el, ea)
  • pobârcește
(să)
  • pobârcească
  • pobârcea
  • pobârci
  • pobârcise
plural I (noi)
  • pobârcim
(să)
  • pobârcim
  • pobârceam
  • pobârcirăm
  • pobârciserăm
  • pobârcisem
a II-a (voi)
  • pobârciți
(să)
  • pobârciți
  • pobârceați
  • pobârcirăți
  • pobârciserăți
  • pobârciseți
a III-a (ei, ele)
  • pobârcesc
(să)
  • pobârcească
  • pobârceau
  • pobârci
  • pobârciseră
podbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podgircă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podirici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porbice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pordici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porghic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porghice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porghici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porgici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poghircă, poghircisubstantiv feminin

  • 1. popular mai ales la plural Fire de cânepă, răsărite târziu și nedezvoltate; resturi de cânepă rămase după cules. DLRLC
    sinonime: poșomogi
  • 2. Poreclă dată unui om mic de statură. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.