2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORCĂÍ, porcăiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) insulta în mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ăi.

PORCĂÍ, porcăiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) insulta în mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ăi.

porcăi1 [At: DDRF / Pzi: ~esc / E: porc + -ăi] (Fam) 1 vt A insulta grosolan Si: (reg) a porcări1, a porci (1). 2 vr A se purta foarte urât cu cineva Si: (rar) a se porci (2).

porcăi2 vi [At: PAMFILE, J. I, 24 / Pzi: ~esc / E: poarcă + -ăi] (Reg) A avea rolul de porcar2 la unele jocuri cu mingea Si: (reg) a porcări2 (1).

A SE PORCĂÍ mă ~iésc intranz. 1) A se purta ca un porc. 2) A face (concomitent) schimb de vorbe vulgare (unul cu altul). /porc + suf. ~ăi

A PORCĂÍ ~iésc tranz. pop. A trata cu vorbe vulgare; a numi „porc”. /porc + suf. ~ăi

pórcăĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. porc). Fam. Fac „porc”, insult pe cineva zicîndu-ĭ „porc” ș. a. V. refl. Nu vă maĭ porcăițĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

porcăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. porcăiésc, imperf. 3 sg. porcăiá; conj. prez. 3 porcăiáscă

porcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. porcăiésc, imperf. 3 sg. porcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. porcăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORCĂÍ vb. (reg.) a scrofăi. (L-a ~ cum i-a venit la gură.)

PORCĂI vb. (reg.) a scrofăi. (L-a ~ cum i-a venit la gură.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

porcăí2, porcăiésc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a avea rolul de porcar (de prinzător și aruncător); a porcări.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

porcăi, porcăiesc I v. t. a insulta (pe cineva) în mod grosolan. II. v. r. 1. a se insulta reciproc în mod grosolan. 2. a mânca cu lăcomie.

Intrare: porcăit
porcăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porcăit
  • porcăitul
  • porcăitu‑
  • porcăi
  • porcăita
plural
  • porcăiți
  • porcăiții
  • porcăite
  • porcăitele
genitiv-dativ singular
  • porcăit
  • porcăitului
  • porcăite
  • porcăitei
plural
  • porcăiți
  • porcăiților
  • porcăite
  • porcăitelor
vocativ singular
plural
porcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porcăire
  • porcăirea
plural
  • porcăiri
  • porcăirile
genitiv-dativ singular
  • porcăiri
  • porcăirii
plural
  • porcăiri
  • porcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: porcăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • porcăi
  • porcăire
  • porcăit
  • porcăitu‑
  • porcăind
  • porcăindu‑
singular plural
  • porcăiește
  • porcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • porcăiesc
(să)
  • porcăiesc
  • porcăiam
  • porcăii
  • porcăisem
a II-a (tu)
  • porcăiești
(să)
  • porcăiești
  • porcăiai
  • porcăiși
  • porcăiseși
a III-a (el, ea)
  • porcăiește
(să)
  • porcăiască
  • porcăia
  • porcăi
  • porcăise
plural I (noi)
  • porcăim
(să)
  • porcăim
  • porcăiam
  • porcăirăm
  • porcăiserăm
  • porcăisem
a II-a (voi)
  • porcăiți
(să)
  • porcăiți
  • porcăiați
  • porcăirăți
  • porcăiserăți
  • porcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • porcăiesc
(să)
  • porcăiască
  • porcăiau
  • porcăi
  • porcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)