2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poprica v vz paprica

PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

paprica vt [At: ALR I, 733/333 / V: pop~ (Pzi și: popric) / Pzi: ~chez / E: paprică] 1-2 (Trs; Mar) A condimenta cu boia de ardei iute. corectată

paprică sf [At: LB / V: pop~ / A și: ~ri / Pl: ~ici, ~ice / E: mg paprika] 1 (Trs; șîc ~-verde, ~-roșie) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct comestibil, de culoare roșie, al acestei plante, folosit ca aliment sau condiment. 3 (Trs) Boia de ardei. 4-5 (Mol) Papricaș (1-2).

PÁPRICĂ s. f. 1. (Transilv.) Ardei. 2. Boia de ardei. Niște hartane de slană crudă, tăvălită prin sare și prin paprică. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Accentuat și: paprícă.

ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].

paprică f. 1. Tr. ardeiu (măcinat); 2. Mold. papricaș: am mâncat paprică ungurească AL. [Ung. PAPRIKA].

páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici

páprică s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. pápricii; pl. páprici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁPRICĂ s. v. ardei, boia, papricaș.

paprică s. v. ARDEI. BOIA. PAPRICAȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páprică s. f. (Trans.) Ardei, boia roșie de ardei. Mag. paprika (Cihac, II, 242). – Der. papricaș, s. n. (tocană cu mult ardei, după obicei unguresc), din mag. paprikás.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

popricá, vb. tranz. – (reg.) A condimenta. – Din poprică „ardei iute”.

papricá, paprichéz, vb. I (reg.) a pune boia de ardei.

poprícă, poprici, s.f. – (reg.; bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza, 1968). – Var. a lui paprică (< magh. paprika) (MDA).

poprícă, poprici, s.f. – (bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza 1968). – Din magh. paprika.

Intrare: paprica
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paprica
  • papricare
  • papricat
  • papricatu‑
  • papricând
  • papricându‑
singular plural
  • paprichea
  • papricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paprichez
(să)
  • paprichez
  • papricam
  • papricai
  • papricasem
a II-a (tu)
  • paprichezi
(să)
  • paprichezi
  • papricai
  • papricași
  • papricaseși
a III-a (el, ea)
  • paprichea
(să)
  • papricheze
  • paprica
  • paprică
  • papricase
plural I (noi)
  • papricăm
(să)
  • papricăm
  • papricam
  • papricarăm
  • papricaserăm
  • papricasem
a II-a (voi)
  • papricați
(să)
  • papricați
  • papricați
  • papricarăți
  • papricaserăți
  • papricaseți
a III-a (ei, ele)
  • paprichea
(să)
  • papricheze
  • papricau
  • paprica
  • papricaseră
poprica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paprică
  • silabație: pa-pri-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paprică
  • paprica
plural
  • paprici
  • papricile
genitiv-dativ singular
  • paprici
  • papricii
plural
  • paprici
  • papricilor
vocativ singular
plural
poprică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paprică poprică regional

etimologie: