poprica v vz paprica

paprica vt [At: ALR I, 733/333 / V: pop~ (Pzi și: popric) / Pzi: ~chez / E: paprică] 1-2 (Trs; Mar) A condimenta cu boia de ardei iute. corectat(ă)

paprică sf [At: LB / V: pop~ / A și: ~rică / Pl: ~ici, ~ice / E: mg paprika] 1 (Trs; șîc ~-verde, ~-roșie) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct comestibil, de culoare roșie, al acestei plante, folosit ca aliment sau condiment. 3 (Trs) Boia de ardei. 4-5 (Mol) Papricaș (1-2).

poprică sf vz paprică

PAPRICĂ s. f. 1. (Transilv.) Ardei. 2. Boia de ardei. Niște hartane de slană crudă, tăvălită prin sare și prin paprică. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Accentuat și: paprică.

ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].

paprică f. 1. Tr. ardeiu (măcinat); 2. Mold. papricaș: am mâncat paprică ungurească AL. [Ung. PAPRIKA].

páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.

paprică (reg.) (desp. pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici

paprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici

paprică s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. papricii; pl. paprici

PAPRICĂ s. v. ardei, boia, papricaș.

paprică s. v. ARDEI. BOIA. PAPRICAȘ.

paprică s. f. (Trans.) Ardei, boia roșie de ardei. Mag. paprika (Cihac, II, 242). – Der. papricaș, s. n. (tocană cu mult ardei, după obicei unguresc), din mag. paprikás.

poprica, vb. tranz. – (reg.) A condimenta. – Din poprică „ardei iute”.

paprica, paprichez, vb. I (reg.) a pune boia de ardei.

poprică, poprici, s.f. – (reg.; bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza, 1968). – Var. a lui paprică (< magh. paprika) (MDA).

poprică, poprici, s.f. – (bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza 1968). – Din magh. paprika.