POPORANISM s. n. 1. Curent social-politic de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care considera țărănimea drept elementul de bază pentru dezvoltarea socială și pentru crearea culturii naționale. ♦ Curent literar care își propunea să înfățișeze realist țărănimea. 2. (Rar) Dragoste, atașament față de popor. – Poporan + suf. -ism.

poporanism sn [At: CARAGIALE, O. IV, 153 / Pl: ~e / E: poporan + -ism cdp rs народничество] 1 Mișcare politică-ideologică și artistică de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, după care masele țărănești erau elementul de bază al națiunii și care și recomanda, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii, privită cu simpatie, cu compasiune și în mod realist Vz narodnicism. 2 (Rar) Sentiment de dragoste, de atașament față de popor (11). 3 (Nob) Expresii populare (10). 4 (Nob) Cuvânt popular (10).

POPORANISM s. n. 1. Curent social-politic de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care considera țărănimea drept elementul de bază al dezvoltării sociale. ♦ Curent literar care înfățișa cu precădere țărănimea. 2. (Rar) Dragoste, atașament față de popor. – Poporan + suf. -ism.

POPORANISM s. n. 1. Curent politic-cultural apărut în țara noastră la sfîrșitul secolului al XIX-lea care, sub influența narodnicismului, a urmărit ridicarea culturală, economică și politică a țărănimii, considerînd-o drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărîtor în crearea culturii naționale. Articolul atrage atenția asupra democratismului sincer al lui Ibrăileanu, din nefericire indus în eroare de poporanism. V. ROM. martie 1955, 262. 2. Apropiere de popor, preocupare, grijă față de problemele poporului. Această lipsă de poporanism este încă o notă care apropie pe C. Negruzzi de d. Maiorescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 115.

POPORANISM s.n. Curent social-politic de la sfîrșitul sec. XIX și începutul sec. XX care considera masa țărănească drept elementul de bază al dezvoltării sociale. ♦ Curent literar care înfățișa cu precădere țărănimea. [< poporan + -ism, după rus. narodnicestvo].

POPORANISM s. n. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii. (după rus. narodnicestvo)

POPORANISM n. (în România la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX) 1) Curent social-politic care susținea că principala forță a dezvoltării sociale este țărănimea. 2) Curent literar care milita pentru o literatură realistă, democratică. /poporan + suf. ~ism

poporanism n. curent literar, inaugurat la Iași în 1906, cu tendențe socialiste, reclamând o literatură țărănească, dar fără idealizarea trecutului, fără șovinism și fără tradiționalism.

*poporanízm n. O rătăcire politică ĭeșită din teoriile luĭ Marx, introdusă în Rusia de Plehanov, înrăită maĭ ales pin scrierile luĭ Mihailovski și numită naródničestvo (d. narod, norod, popor), ĭar astăzĭ evoluată în bolșevizm. În România, trîmbițașiĭ acesteĭ rătăcirĭ aŭ fost socialiștiĭ și „tineriĭ generoșĭ”, care, pin revista lor „Vĭața Românească”, instigaŭ poporu contra „cĭocoilor”, ĭar acum, după ce aŭ văzut unde a ajuns Rusia pin bolșevizm, se fac niznaĭ!

poporanism s. n.

poporanism s. n.

poporanism s. n.

Poporanism (de la poporan, după modelul rus narodnicestvo) Socotit ca o mișcare politico-ideologică, influențată de narodnicismul rus, poporanismul este teoretizat în literatura noastră de criticul G. Ibrăileanu al cărui program literar se baza pe categoria specificului național, iar pe plan politico-ideologic, de C. Stere. Poporanismul, în literatură, opune spiritului romantic și idilic al sămănătorismului o literatură realistă, critică, democratică, expresie a realităților naționale, inspirată din viața poporului și pentru popor. Poporanismul, ca doctrină politică, nu înțelege rolul proletariatului. Revista reprezentativă a poporanismului a fost Viața românească (Iași, 1906) condusă de C. Stere și G. Ibrăileanu. Printre poporaniști se numără scriitori ca M. Sadoveanu, Calistrat Hogaș, Gala Galaction ș.a.

POPORANÍSM (< poporan) s. n. Curent social-politic de orientare democratică, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20 ca o expresie a pozițiilor micii burghezii, orășenești și rurale, ostilă atât proprietății moșierești, cât și celei capitaliste, precum și ca o reacție a unei părți a intelectualității față de problemele sociale ale țărănimii și de cerințele modernizării României. Întemeindu-și doctrina pe ideile despre specificul economiei rurale țărănești și despre imposibilitatea dezvoltării capitalismului în țările lipsite de debușeuri externe, p. considera că în România poate avea viitor numai industria bazată pe prelucrarea produselor agricole, țărănimea fiind elementul de bază al dezvoltării sociale și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale. Pe plan cultural, p., teoretizat de G. Ibrăileanu și C. Stere, a promovat, în descendența ideologiei pașoptiste, afirmarea specificității naționale și a recomandat scriitorilor interes și simpatie pentru țărănime, cerând însă o recreare veridică a realului („originalitate în artă și realism în zugrăvirea vieții țărănești”). Manifestând toleranță față de numeroase modalități estetice, p. a respins atât idilismul și pitorescul fals al sămănătorismului, cât și „literatura decadentă”. Fără să creeze efectiv un curent literar, p. a determinat, în operele unor scriitori grupați în jurul revistei „Viața românească”, o serie de teme și atitudini literare: apologia vieții naturale, datoria intelectualului și responsabilitatea scriitorului față de țărănime, inspirația folclorică etc.