2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ** (Adverbial)Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Cf. popândău.

popândoc [At: ȘĂINEANU, D. V. / V: (reg) ~op, popin~, popon~ / Pl: ~oci / E: ns cf pop1, mg vakondok] 1 sm (Mol; Dob) Popândău (1) (Citellus citellus). 2 sm Șoarece (Microtus arvalis). 3 av (Pan; îe) a se așeza ~, a sta ~ etc. A sta în picioare drept și nemișcat. 4-5 sm, a (Mol; Mun; fam) (Om) mic de statură. 6 sm (Reg; pan) Epitet glumeț pentru un copil. 7 sm (Mol; Dob; îf popondoc) Stâlp de susținere pentru diverse construcții deschise Si: parmac1.

POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău.

POPÎNDÓC 1, popîndoci, s. m. Popîndău. Îndată se arătă în lumină Traian «Băiatu», ieșit ca un popîndoc din ascunzătoare. SADOVEANU, P. M. 37. Variantă: popindóc s. m.

POPÎNDÓC 2, -OÁCĂ, Popîndoci, -oace, adj. (Familiar) Mic de statură; scund. O fată popîndoacă. ♦ (Substantivat, familiar) Copil. Nu este casă care să n-aibă trei-patru popîndoci de toate vîrstele. GÎRLEANU, la CADE. – Variantă: popondóc, -oácă adj.

POPÂNDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) și substantival fam. (despre persoane) Care este mic de statură; scund. /Orig. nec.

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

popândóc2 (rozător) s. m., pl. popândóci

popândóc1 (reg., fam.) adj. m., pl. popândóci; f. popândoácă, pl. popândoáce

popândóc s. m., adj. m., pl. popândóci; f. sg. popândoácă, pl. popândoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPÂNDÓC s. v. popândău, șoarece-de-câmp.

popîndoc s. v. POPÎNDĂU. ȘOARECE-DE-CÎMP.

Intrare: popândoacă
popândoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popândoa
  • popândoaca
plural
  • popândoace
  • popândoacele
genitiv-dativ singular
  • popândoace
  • popândoacei
plural
  • popândoace
  • popândoacelor
vocativ singular
plural
Intrare: popândoc (adj.)
popândoc adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popândoc
  • popândocul
  • popândocu‑
  • popândoa
  • popândoaca
plural
  • popândoci
  • popândocii
  • popândoace
  • popândoacele
genitiv-dativ singular
  • popândoc
  • popândocului
  • popândoace
  • popândoacei
plural
  • popândoci
  • popândocilor
  • popândoace
  • popândoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)