PONTON, pontoane, s. n. 1. Corp plutitor (în general staționar) realizat dintr-un ansamblu de plutitoare și utilizat pentru susținerea unor instalații (macarale), pentru acostarea navelor etc. 2. Pod plutitor improvizat a cărui platformă este susținută pe ambarcațiuni legate între ele; fiecare dintre ambarcațiunile care susțin platforma unui astfel de pod. 3. Vas fără motor și fără punte, remorcat de un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează vasele mai mari. – Din fr. ponton.

ponton sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oane / E: fr ponton] 1 Pod¹ plutitor improvizat, a cărui platformă de trecere este susținută de bărci sau de alte ambarcații legate între ele. 2 Fiecare dintre ambarcațiile unui ponton (1). 3 (Arg; lpl) Ghete mari. 4 (Arg; lpl) Galoși mari. 5 Ambarcație, de obicei fixă, în formă de platformă, realizată din mai multe corpuri plutitoare și folosită pentru acostarea navelor, susținerea unei instalații etc. 6 Vas fără motor și punte, care se remorchează la un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează vase mari.

PONTON, pontoane, s. n. 1. Ambarcație, de obicei fixă, care susține o instalație unde acostează navele. 2. Pod plutitor improvizat a cărui platformă este susținută de bărci sau de alte vase legate între ele; fiecare dintre ambarcațiile care susțin platforma unui astfel de pod. 3. Vas fără motor și fără punte, care se remorchează la un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează bastimentele mai mari. – Din fr. ponton.

PONTON, pontoane, s. n. 1. Ambarcație, plutitor sau ansamblu de plutitoare, fără mijloace de propulsie proprii, amenajate pentru a susține o platformă de pod, o instalație, pentru a ușura acostarea navelor etc. Găitan trase cu putere cîrma și încet-încet ne depărtarăm de ponton, ocolind cu grijă trupurile cîtorva caice turcești și îndreptîndu-ne spre larg. DUNĂREANU, CH. 131. Printre pontoanele podului era loc de puteau trece și o sută de luntrițe. SLAVICI, O. II 12. ♦ Pod plutitor improvizat, a cărui platformă este susținută de bărci sau de alte plutitoare legate între ele și care e folosit la restabilirea urgentă a circulației, ca pod provizoriu (sau ca pod militar). Pentru aceasta însă, plutele și pontoanele trebuiau aduse pe Olt și coborîte pe Dunăre pînă la Zimnicea. D. ZAMFIRESCU, R. 188. 2. Vas fără motor și fără punte, care se remorchează la un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează bastimentele mai mari. Aștepta pe Ahile Harapul care îi făgăduise să-l bage în lucru la pontonul vaporului postal. BART, E. 298.

PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apă, format din bărci legate între ele. 2. Ambarcație, de obicei fixă, folosită pentru a ușura acostarea navelor; pentru a susține o instalație etc. 3. Vas fără motor și fără punte cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].

PONTON s. n. 1. pod improvizat peste o apă, din bărci legate între ele. 2. ambarcație (fixă) pentru a ușura acostarea navelor, a susține o instalație etc. 3. vas fără motor și fără punte cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează vasele mai mari. (< fr. ponton)

PONTON ~oane n. 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platformă de scânduri susținută de bărci sau de alte vase legate între ele. 2) Ambarcație care susține platforma unui astfel de pod. 3) Platformă construită pe o ambarcație și destinată acostării navelor. 4) Vas fără motor și fără punte, care, fiind remorcat, servește la transportul mărfurilor. /<fr. ponton

ponton n. pod compus din două luntre împreunate.

*pontón n., pl. oane (fr. ponton, d. lat. ponto, pontónis). Dubas, șaĭcă, poron, luntre mare care se pune alăturea de altele peste care se aștern scîndurĭ p. a întinde un pod peste o apă. Un fel de șlep care servește bastimentelor maĭ marĭ să acosteze. V. bac.

ponton-dormitor s. n. Ponton care e amenajat ca dormitor ◊ „NAVROM-Galați pune la dispoziția colectivelor din întreprinderi și instituții, în vederea organizării de excursii pe cursul Dunării și în Deltă, nave cu 300 și 600 locuri și un ponton-dormitor cu o capacitate de cazare de 40 locuri.” I.B. 9 VIII 75 p. 5. ◊ „Dispunem de grupuri mari de căsuțe turistice [...] și de pontoane-dormitor moderne și confortabile.” Sc. 24 VI 82 p. 4; v. și 31 VIII 82 p. 5; v. și navă-dormitor (din ponton + dormitor)

ponton s. n., pl. pontoane

ponton s. n., pl. pontoane

ponton s. n., pl. pontoane