2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pontific sm vz pontifice

PONTÉFICE s. m. v. pontifice.

PONTÍFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontéfice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice.

PONTÍFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontéfice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice.

pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).

pontifice sm [At: LEON ASACHI, B. 97/9 / V: (înv) ~tef~, ~tifece[1], pontific / A și: pontifice / Pl: ~ici / E: lat pontifex, -icis, it pontefice] (Asr) 1-5 Pontif (1-5). corectată

  1. În original, tipărit incorect în forma: ~tifice (identică de fapt cu cuvântul principal. Am corectat-o potrivit cu referința încrucișată. — LauraGellner

PONTÍFICE, pontifici, s. m. Pontif. Măritul pontifice dorește să-l urmez: Tu însă hotărăște, și eu adeverez. MACEDONSKI, O. II 205. Variantă: (învechit) pontéfice (NEGRUZZI, S. I 273) s. m.

PONTÍFICE s.m. Pontif. [Var. pontefice s.m. / < lat. pontifex, cf. it. pontifice].

PONTIFICÁ vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)

PONTÍFICE s. m. pontif (1). (< lat. pontifex, it. pontifice)

pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.

*pontífice m. (lat. pontifex, pontificis, d. pons, pontis, pod, punte și fácere, a face dincauză că, la început, preuțiĭ romanĭ eraŭ constructorĭ de podurĭ, supraveghetorĭ de măsurĭ și greutățĭ ș. a.). Mare preut la Romanĭ care corespundea cu arhiereu și episcopu de azĭ. Pin ext. Papă, papa de la Roma. Fig. Fam. Om care-șĭ dă aere de importanță: pontificiĭ criticiĭ. Număru pontificilor a fost la început de 9, apoĭ de 15 în epoca luĭ Sula și 16 într’a luĭ Cezar (46 în ainte de Hristos). Prezidentu lor se numea marele pontifice (póntifex máximus) și era adevăratu șef și păstrător al religiuniĭ statuluĭ roman, cum e azĭ papa saŭ patriarhu. El era ales pe vĭață, alegea și supraveghea vestalele și prezida căsătoriile religioase (confarreationes) și alte ceremoniĭ importante care interesaŭ familia și statu. Cu ajutoru colegilor luĭ, făcea calendaru și anunța în prima zi a luniĭ sărbătorile. – Fals pontíf (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pontífice (rar) s. m., pl. pontífici

pontificá vb., ind. prez. 1 sg. pontífic, 3 sg. pontífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: pontifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontifica
  • pontificare
  • pontificat
  • pontificatu‑
  • pontificând
  • pontificându‑
singular plural
  • pontifică
  • pontificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontific
(să)
  • pontific
  • pontificam
  • pontificai
  • pontificasem
a II-a (tu)
  • pontifici
(să)
  • pontifici
  • pontificai
  • pontificași
  • pontificaseși
a III-a (el, ea)
  • pontifică
(să)
  • pontifice
  • pontifica
  • pontifică
  • pontificase
plural I (noi)
  • pontificăm
(să)
  • pontificăm
  • pontificam
  • pontificarăm
  • pontificaserăm
  • pontificasem
a II-a (voi)
  • pontificați
(să)
  • pontificați
  • pontificați
  • pontificarăți
  • pontificaserăți
  • pontificaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontifică
(să)
  • pontifice
  • pontificau
  • pontifica
  • pontificaseră
Intrare: pontifice
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontifice
  • pontificele
plural
  • pontifici
  • pontificii
genitiv-dativ singular
  • pontifice
  • pontificelui
plural
  • pontifici
  • pontificilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontefice
  • ponteficele
plural
  • pontefici
  • ponteficii
genitiv-dativ singular
  • pontefice
  • ponteficelui
plural
  • pontefici
  • ponteficilor
vocativ singular
plural
pontifece
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pontific
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)