2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONOSÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.

ponosire sf [At: COD. ȚIV. 168 / Pl: ~ri / E: ponosi1] 1 (Îrg) Defăimare. 2 (Îrg) Discreditare. 3 (Pop) Pierdere a culorii, a aspectului inițial în urma degradării prin uzură, vechime etc. Si: degradare, uzare, (rar) ponoseală. 4 (Pop; pex) Stricare. 5 (Pop; pex) Murdărire. 6 (Mar) Urâțire.

PONOSÍRE, ponosiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.

PONOSÍRE s. f. Acțiunea de a ponosi.

PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.

ponosi2 [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 163 / Pzi: ~sesc / E: bg поноси] 1 vi (Ban; ccd pp) A-i prii. 2 vt (Reg) A suporta.

ponosi1 [At: R. POPESCU, ap. CM I, 537 / Pzi: ~sesc / E: ponos] 1 vt (Îrg) A defăima pe cineva. 2 vt (Îrg) A discredita pe cineva. 3-4 vtr (Pop) (A face să-și piardă sau) a-și pierde culoarea, aspectul inițial, erodându-se prin uzură, vechime etc. Si: a (se) uza. 5-6 vtr (Pop; pex) A (se) strica. 7-8 vtr (Pop) A (se) murdări. 9 vr (Mar; d. fața omului) A căpăta un aspect neplăcut din cauza oboselii, a suferinței, etc. Si: a se urâți.

PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.

PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A face să-și piardă fața, culoarea; a murdări, a strica, a uza (prin purtare). Surugiul își mistuise cușma sa frumoasă subt șa, ca să nu i-o ponosească apa cerului. SADOVEANU, Z. C. 189. Tot zicea: ba că-i urît, ba că-și ponosește (feștelește) picioarele și penele. ȘEZ. III 2 ◊ Refl. Cergi... perne.... Trăistuți nouă. S-or ponosi, Altele-n loc se vor noi. SEVASTOS, N. 145. 2. A strica renumele cuiva, a defăima, a ponegri. Cum văzu copilașii așa de frumoși. ce să facă ca să ponosească pe doamna sa? Se duse numaidecît și îngropă copilașii. ISPIRESCU, G. 63.

A SE PONOSÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi

A PONOSÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face să se ponosească; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defăima; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi. /<sl. ponositi

ponosì v. 1. a calomnia: să ponosească pe Doamna sa ISP.; 2. Mold. a feșteli, a uza: au hainele ți-ai ponosit? POP. [Slav. PONOSITI, a purta (de unde a uza) și a calomnia].

ponosésc v. tr. (vsl. po-nositi, a purta, a defăĭma, d. nositi, nesti-neson, a purta; bg. ponosvam, port puțin, sîrb. ponositi se, a se mîndri, rus. ponositĭ, a îndura. V. ponosluĭesc, do-nosesc). Uzez, rod, stric: țĭ-aĭ ponosit haĭnele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ponosíre (pop.) s. f., g.-d. art. ponosírii

ponosíre s. f., g.-d. art. ponosírii

ponosí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 să ponoseáscă

ponosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponoseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONOSÍRE s. degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.)

PONOSIRE s. degradare, deteriorare, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.)

arată toate definițiile

Intrare: ponosire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponosire
  • ponosirea
plural
  • ponosiri
  • ponosirile
genitiv-dativ singular
  • ponosiri
  • ponosirii
plural
  • ponosiri
  • ponosirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ponosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponosi
  • ponosire
  • ponosit
  • ponositu‑
  • ponosind
  • ponosindu‑
singular plural
  • ponosește
  • ponosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponosesc
(să)
  • ponosesc
  • ponoseam
  • ponosii
  • ponosisem
a II-a (tu)
  • ponosești
(să)
  • ponosești
  • ponoseai
  • ponosiși
  • ponosiseși
a III-a (el, ea)
  • ponosește
(să)
  • ponosească
  • ponosea
  • ponosi
  • ponosise
plural I (noi)
  • ponosim
(să)
  • ponosim
  • ponoseam
  • ponosirăm
  • ponosiserăm
  • ponosisem
a II-a (voi)
  • ponosiți
(să)
  • ponosiți
  • ponoseați
  • ponosirăți
  • ponosiserăți
  • ponosiseți
a III-a (ei, ele)
  • ponosesc
(să)
  • ponosească
  • ponoseau
  • ponosi
  • ponosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ponosire

etimologie:

  • vezi ponosi
    surse: DEX '98 DEX '09

ponosi

etimologie: