2 intrări

  • poneavă poniadă poniavă ponioavă ponivă ponoavă
  • poniv ponev poniav

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poni sf vz poneavă

ponea sf [At: ȚICHINDEAL, F. 163/3 / V: ~niadă, ~niavă, ~nioavă, ~nivă, ~noa / Pl: ~evi, ~eve / E: srb ponjava, slv понꙗва, mg ponyva] (Ban; Trs) 1 Țesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior etc. din care se fac macaturi, covoare, preșuri, cearșafuri sau alte așternuturi țărănești. 2 (Pex) Obiect confecționat dintr-o poneavă (1). 3 Cearșaf. 4 (Reg; csnp; îf ponivă) Lânuță fină cumpărată. 5 (Îf ponioavă) Pânză mare țesută din cânepă groasă, așternută pe jos la treieratul grâului. 6 Mușama folosită pentru punerea la uscat a cerealelor plouate.

poniv, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~niav, ~nev / Pl: ~i, ~e / E: cf ponivos] 1 (Îrg) Chior. 2 (Îrg) Miop. 3 (Înv; d minte, inteligență) Lipsit de agerime, de perspicacitate Si: redus.

PONEÁVĂ, ponevi, s. f. (Regional) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș (mai ales țesut din zdrențe). O poneavă așternută, pre care se ruga el lui dumnezeu. ȚICHINDEAL, F. 163. ♦ Cearșaf.

PONÍV, -Ă, ponivi, -e, adj. (Regional) Ponivos. Tot care n-are minte ponivă... Trebuie să vadă, să înțăleagă Că Vlad-vodă au făcut cu noi șagă. BUDAI-DELEANU, Ț. 193.

PONEÁVĂ, ponevi, s. f. (Reg.) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș. – Sb. ponjava.

PONÍV, -Ă, ponivi, -e, adj. (Reg.) Ponivos. – Comp. sb. ponjava.

PONEÁVĂ ~évi f. reg. 1) Țesătură groasă de lână, bumbac etc. din care se fac macaturi, covoare, cearșafuri. 2) Obiect confecționat din această țesătură. /<sb. ponjava

poneávă f., pl. evĭ (sîrb. ponjava, macat). Ban. Macat, învălitoare de pat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONEÁVĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

ponea s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poneávă (ponévi), s. f. – (Banat) Preș. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un văl pe ochi” (după Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-și pierde vederea”).

ponoávă (-ve), s. f. – (Banat, Olt.) Recoltă. – Var. ponov. Sb. ponova „înnoire” (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus.

Intrare: poneavă
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponea
  • poneava
plural
  • ponevi
  • ponevile
genitiv-dativ singular
  • ponevi
  • ponevii
plural
  • ponevi
  • ponevilor
vocativ singular
plural
poniadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poniavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponioavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponivă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponoa
  • ponoava
plural
  • ponoave
  • ponoavele
genitiv-dativ singular
  • ponoave
  • ponoavei
plural
  • ponoave
  • ponoavelor
vocativ singular
plural
Intrare: poniv
poniv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poniv
  • ponivul
  • ponivu‑
  • poni
  • poniva
plural
  • ponivi
  • ponivii
  • ponive
  • ponivele
genitiv-dativ singular
  • poniv
  • ponivului
  • ponive
  • ponivei
plural
  • ponivi
  • ponivilor
  • ponive
  • ponivelor
vocativ singular
plural
ponev
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poniav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poneavă poniadă poniavă ponioavă ponivă ponoavă

etimologie: