ponderi v vz pondera

PONDERA, ponderez, vb. I. Tranz. A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni, a modera. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

PONDERE, ponderi, s. f. Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică. ♦ Fig. Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea). – Din lat. pondus, -eris.

pondera [At: DRLU / V: (îvr; cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: lat pondere, fr ponderer] 1 vt (Îvr; îf ponderi) A cântări. 2 vt (Liv) A face ca două fapte, fenomene etc. să se echilibreze prin opunere reciprocă Si: a cumpăni, a echilibra. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai cumpătat Si: a (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 5-6 vtr A (se) modera.

pondere sf [At: PONI, F. 32 / Pl: ~ri / E: lat pondus, -eris] 1 (Asr) Greutate. 2 (Liv; spc) Greutate specifică. 3 (Fig) Importanță a unui element în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea. 4 (Fiz) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental și care indică probabilitatea de obținere a valorii respective. 5 (Sts) Număr al unităților dintr-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. 6 (Rar) Frecvență.

PONDERA, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

PONDERE, ponderi, s. f. (Livr.) Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică. ♦ Fig. Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea). – Din lat. pondus, -eris.

PONDERE, ponderi și pondere, s. f. 1. (Termen științific) Greutate. Pondere atomică. 2. Fig. Importanță, valoare. În afară de formațiunea socialistă, mai există în economia țării noastre, în perioada de trecere de la capitalism la socialism, mica producție de mărfuri, care în agricultură deține ponderea cea mai mare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 33.

PONDERA vb. I. tr. (Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer].

PONDERE s.f. 1. (Liv.) Greutate. ♦ (Fig.) Importanță, valoare. 2. (Fiz.) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicînd probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (Statist.) Numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ♦ Frecvență. ♦ Greutate specifică; ponderitate. [Pl. -ri. / cf. lat. pondus].

PONDERA vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr. pondérer, lat. ponderare)

PONDERE s. f. 1. greutate. ◊ (fig.) importanță, valoare. 2. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ◊ frecvență. 4. greutate specifică. (< lat. pondus, -eris)

A SE PONDERA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni (mai) echilibrat. /<fr. ponderer

A PONDERA ~ez tranz. 1) (persoane) A face să se pondereze. 2) (fapte, forțe) A opune (una alteia), aducând în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. /<fr. ponderer

PONDERE ~i f. 1) Forță cu care un corp apasă asupra unei suprafețe; greutate. 2) fig. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; prestigiu. /<lat. pondus,~eris

*ponderéz v. tr. (lat. póndero, -áre, a cîntări [v. tr.], d. pondus, pónderis, greutate, péndere, pensum, a cîntări, a plăti. V. pensiune, pre-ponderez, apes). Echilibrez pin lecțiunĭ contrare: a pondera puterile statuluĭ.

pondera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ponderez, 3 ponderează; conj. prez. 1 sg. să ponderez, 3 să pondereze

pondere s. f., g.-d. art. ponderii; pl. ponderi

pondera (a ~) vb., ind. prez. 3 ponderează

pondere s. f., g.-d. art. ponderii; pl. ponderi

pondera vb., ind. prez. 1 sg. ponderez, 3 sg. și pl. ponderează

pondere s. f., g.-d. art. ponderii; pl. ponderi

PONDERA vb. v. compensa, contrabalansa, cumpăni, echilibra, precumpăni.

PONDERA vb. v. atenua.

PONDERE s. v. importanță.

PONDERE s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.

pondera vb. v. COMPENSA. CONTRABALANSA. CUMPĂNI. ECHILIBRA. PRECUMPĂNI.

PONDERA vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

PONDERE s. importanță, însemnătate, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.)

pondere s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ.