2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponderi v vz pondera

PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni, a modera. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

PÓNDERE, ponderi, s. f. Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică.Fig. Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea). – Din lat. pondus, -eris.

pondera [At: DRLU / V: (îvr; cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: lat pondere, fr ponderer] 1 vt (Îvr; îf ponderi) A cântări. 2 vt (Liv) A face ca două fapte, fenomene etc. să se echilibreze prin opunere reciprocă Si: a cumpăni, a echilibra. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai cumpătat Si: a (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 5-6 vtr A (se) modera.

pondere sf [At: PONI, F. 32 / Pl: ~ri / E: lat pondus, -eris] 1 (Asr) Greutate. 2 (Liv; spc) Greutate specifică. 3 (Fig) Importanță a unui element în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea. 4 (Fiz) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental și care indică probabilitatea de obținere a valorii respective. 5 (Sts) Număr al unităților dintr-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. 6 (Rar) Frecvență.

PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

PÓNDERE, ponderi, s. f. (Livr.) Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică.Fig. Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea). – Din lat. pondus, -eris.

PÓNDERE, ponderi și pondere, s. f. 1. (Termen științific) Greutate. Pondere atomică. 2. Fig. Importanță, valoare. În afară de formațiunea socialistă, mai există în economia țării noastre, în perioada de trecere de la capitalism la socialism, mica producție de mărfuri, care în agricultură deține ponderea cea mai mare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 33.

PONDERÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer].

PÓNDERE s.f. 1. (Liv.) Greutate. ♦ (Fig.) Importanță, valoare. 2. (Fiz.) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (Statist.) Numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ♦ Frecvență. ♦ Greutate specifică; ponderitate. [Pl. -ri. / cf. lat. pondus].

PONDERÁ vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr. pondérer, lat. ponderare)

PÓNDERE s. f. 1. greutate. ◊ (fig.) importanță, valoare. 2. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ◊ frecvență. 4. greutate specifică. (< lat. pondus, -eris)

A SE PONDERÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni (mai) echilibrat. /<fr. ponderer

A PONDERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se pondereze. 2) (fapte, forțe) A opune (una alteia), aducând în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. /<fr. ponderer

PÓNDERE ~i f. 1) Forță cu care un corp apasă asupra unei suprafețe; greutate. 2) fig. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; prestigiu. /<lat. pondus,~eris

*ponderéz v. tr. (lat. póndero, -áre, a cîntări [v. tr.], d. pondus, pónderis, greutate, péndere, pensum, a cîntări, a plăti. V. pensiune, pre-ponderez, apes). Echilibrez pin lecțiunĭ contrare: a pondera puterile statuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ponderá (a ~) vb., ind. prez. 3 pondereáză

póndere s. f., g.-d. art. pónderii; pl. pónderi

ponderá vb., ind. prez. 1 sg. ponderéz, 3 sg. și pl. pondereáză

póndere s. f., g.-d. art. pónderii; pl. pónderi

arată toate definițiile

Intrare: pondera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pondera
  • ponderare
  • ponderat
  • ponderatu‑
  • ponderând
  • ponderându‑
singular plural
  • ponderea
  • ponderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponderez
(să)
  • ponderez
  • ponderam
  • ponderai
  • ponderasem
a II-a (tu)
  • ponderezi
(să)
  • ponderezi
  • ponderai
  • ponderași
  • ponderaseși
a III-a (el, ea)
  • ponderea
(să)
  • pondereze
  • pondera
  • ponderă
  • ponderase
plural I (noi)
  • ponderăm
(să)
  • ponderăm
  • ponderam
  • ponderarăm
  • ponderaserăm
  • ponderasem
a II-a (voi)
  • ponderați
(să)
  • ponderați
  • ponderați
  • ponderarăți
  • ponderaserăți
  • ponderaseți
a III-a (ei, ele)
  • ponderea
(să)
  • pondereze
  • ponderau
  • pondera
  • ponderaseră
ponderi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pondere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pondere
  • ponderea
plural
  • ponderi
  • ponderile
genitiv-dativ singular
  • ponderi
  • ponderii
plural
  • ponderi
  • ponderilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)