2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponctura vt [At: ALR SN II, h 525/2 / Pzi: ~rez / E: ponct] (Reg) A coase superficial obiecte de îmbrăcăminte.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ponctura, poncturez, vb. I (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) a însăila.

Intrare: poncturat
poncturat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poncturat
  • poncturatul
  • poncturatu‑
  • ponctura
  • poncturata
plural
  • poncturați
  • poncturații
  • poncturate
  • poncturatele
genitiv-dativ singular
  • poncturat
  • poncturatului
  • poncturate
  • poncturatei
plural
  • poncturați
  • poncturaților
  • poncturate
  • poncturatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponctura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponctura
  • poncturare
  • poncturat
  • poncturatu‑
  • poncturând
  • poncturându‑
singular plural
  • poncturea
  • poncturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poncturez
(să)
  • poncturez
  • poncturam
  • poncturai
  • poncturasem
a II-a (tu)
  • poncturezi
(să)
  • poncturezi
  • poncturai
  • poncturași
  • poncturaseși
a III-a (el, ea)
  • poncturea
(să)
  • ponctureze
  • ponctura
  • ponctură
  • poncturase
plural I (noi)
  • poncturăm
(să)
  • poncturăm
  • poncturam
  • poncturarăm
  • poncturaserăm
  • poncturasem
a II-a (voi)
  • poncturați
(să)
  • poncturați
  • poncturați
  • poncturarăți
  • poncturaserăți
  • poncturaseți
a III-a (ei, ele)
  • poncturea
(să)
  • ponctureze
  • poncturau
  • ponctura
  • poncturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)