2) *pómpă f., pl. e (fr. pompe, poate d. pompă 1, adică „trimetere”). Mașină care suge apă dintr’un loc și o împinge în alt loc (V. tulumbă). – Orĭ-ce pompă se compune cel puțin dintr’un cilindru gol saŭ corp de pompă și un piston care se mișcă în acest cilindru. Pompele-s de treĭ felurĭ: 1. aspirante saŭ aspiratoare, adică acelea care trag apa în cilindru, o trec pin supapa pistonuluĭ și o aruncă afară; 2. respingătoare, adică acelea la care corpu de pompă se cufundă în apă, care intră în cilindru pin supapa pistonuluĭ și e împinsă într’o țeavă laterală, de unde curge maĭ departe; 3. aspiratoare și respingătoare, adică acelea care întîĭ sug apa deschizînd o supapă, apoĭ o resping închizînd această supapă și deschizînd alta pin care apa intră într’o țeavă laterală, de unde curge maĭ departe. Pompă pneŭmatică, mică pompă aspiratoare și respingătoare cu care se unflă caucĭucurile roatelor vehiculelor. Pompă de incendiŭ, pompă aspiratoare și respingătoare care poate arunca apă fără întrerupere și care se poate mișca cu mînile, cu abur saŭ cu electricitate.