pomneată sf [At: (cca 1780) IORGA, S. D. XIV, 311 / V: (reg) pocma~, pocmeț s, pocn~, pogma~, pogn~, pognete sm, polme~ (Pl: ~meți), pomen~, ~menetă, pomin~, ~minetă, ~et sm, ~etă, ~ete sm / Pl: ~ete, (înv) ~te / E: cf pomană, podmet] 1 (Pop) Șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate, la un capăt, o lumânare, iar, la celălalt, un ban, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor de la o înmormântare. 2 (Reg; îf pomnetă) Bucată de pânză în care se învelesc oasele, dezgropate ale unui mort. 3 (Pop) Colac împletit dat de pomană la înmormântări. 4 (Reg; îf pocmeț) Manșetă la cămășile țărănești bărbătești. 5 (Mar; îf pogmată) Fâșie împodobită a poalelor unui obiect de îmbrăcăminte femeiesc. 6 (Mar; îf pocmată, pogmată) Cingătoare împodobită cu cusături, purtată de fete la sărbători. 7 (Reg) Guler la o cămașă bărbătească. 8 (Mar; îf pogmată) Fiecare dintre cele două ațe cu care se leagă cămașa țărănească la gât.