2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomilă sf vz pomină

PÓMINĂ s. f. (Rar) Veste, faimă. ◊ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).

pomila vr [At: MARIAN, NA. 392 / Pzi: ? / E: cf pomi1] (Mun) A se zbârci.

pomină sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 1v/8 / V: (înv) ~ilă / E: pvb pomeni] 1 (Înv) Amintire. 2 (Îla) De ~ Care se păstreză multă vreme în amintire. 3 (Pex; îal) Care nu se poate uita. 4 (Îal) Renumit. 5 (Îal) Extraordinar. 6 (Asr) Faimă care se răspândește mult și până departe despre un lucru sau despre o acțiune remarcabilă. 7 (Rar; îlav) Nici ~ Deloc. 8 (Îe) A (i) se duce sau a(-i) merge (cuiva) ~na A se răspândi pretutindeni faima despre cineva sau ceva. 9 (Îae) A (i) se duce vestea ca de ceva neobișnuit sau extraordinar. 10 (Fam; îe) A ajunge (sau a se face) de ~ (sau ~na lumii) A se compromite în fața tuturor. 11 (Fam; îae) A se face de râs. 12 (Fam; îae) A intra în gura lumii. 13 (Reg) A fi de ~ A fi surprinzător, uimitor. 14 (Reg) Poznă.

PÓMINĂ s. f. Veste, faimă. ◊ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).

POMILÁ, pomilez, vb. I. Refl. (Regional) A se usca; a se pomăi. Rădăcina li se usca Și în vîrf se pomila. MARIAN, NA. 392.

PÓMINĂ s. f. Amintire păstrată în conștiința oamenilor despre lucruri deosebite, remarcabile; p. ext. veste, faimă care se răspîndește despre asemenea lucruri. Era foarte iubitor de aur împăratul acela și se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VLAHUȚĂ, A. 214. Zi să treacă plugul pe-al meu copil din fașă Ca să-ți rămîie-n lume pomină ucigașă. ALECSANDRI, O. 261. ◊ Loc. adj. (Adesea în construcție cu verbele «a rămîne», «a fi») De pomină = neuitat (mai ales prin manifestări negative); vestit, renumit; p. ext. strașnic, grozav. A venit septembrie cel de pomină, 1939, cînd satele s-au umplut de ordine [de mobilizare]. CAMILAR, N. I 22. După ce goliră o sticlă, se trîntiră în cele două paturi și adormiră un somn de pomină. STĂNOIU, C. I. 92. Aș face ceva să rămînă de pomină. CARAGIALE, O. III 65. ◊ Expr. A(i) se duce (sau a-i merge) cuiva pomina = a se răspîndi vestea în lume despre cineva sau ceva care atrage atenția, care este neobișnuit, extraordinar, nemaivăzut. Chema lăutarii, îi învăța cîntecele lui, îi punea să i le cînte, cînd avea chef, și-i îndemna să le cînte și altora, ca să i se ducă pomina. STANCU, D. 38. Nădăjduiesc să ne revedem... să-i tragem un chef... să-i meargă pomina. CARAGIALE, O. VII 98. Acasă c-o aducea Și cu ea se cununa, De se ducea pomina. TEODORESCU, P. P. 70. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de rîs, a se compromite. Vreți să ajungem de pomină în lume? VORNIC, P. 217.

POMILÁ, pomilez, vb. I. Refl. (Reg.) A se pomăi. – Din poamă.

PÓMINĂ f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (ieșit din comun). Zi de ~.De ~ care nu se va uita datorită semnificației sale deosebite; vestit. A rămâne (sau a se face) de ~ a se păstra mult timp în memoria oamenilor (datorită caracterului deosebit al celor întâmplate). A ajunge de ~ a-și face reputație proastă. /v. a pomeni

pòmină f. amintire, veste: o mânăstire de care să se ducă pomina ISP. [Slav. POMĬNI]; ║ adv. nevoie mare: era urît pomină! POP.

pómină f., pl. inuzitat ĭ (bg. pómĭen, amintire, pomană). Munt. Fam. Amintire neuĭtată, pomenire deasă (numaĭ în locuțiunĭ): acea beție a rămas de pomină, a mers pomina despre beția ceĭa, aceleĭ bețiĭ ĭ-a mers pomina. Cov. (pop. póñină). Femeĭe foarte frumoasă: se tot uĭtă’n oglindă pár’c’ar fi cine știe ce pomină! – În Ml. pómilă, veste aflată de toțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÓMINĂ s. v. amintire, faimă, pomenire, renume, veste.

pomină s. v. AMINTIRE. FAIMĂ. POMENIRE. RENUME. VESTE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomilá vb. I refl. (reg.) a se stafidi, a se zbârci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite.

Intrare: pomila
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomila
  • pomilare
  • pomilat
  • pomilatu‑
  • pomilând
  • pomilându‑
singular plural
  • pomilea
  • pomilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomilez
(să)
  • pomilez
  • pomilam
  • pomilai
  • pomilasem
a II-a (tu)
  • pomilezi
(să)
  • pomilezi
  • pomilai
  • pomilași
  • pomilaseși
a III-a (el, ea)
  • pomilea
(să)
  • pomileze
  • pomila
  • pomilă
  • pomilase
plural I (noi)
  • pomilăm
(să)
  • pomilăm
  • pomilam
  • pomilarăm
  • pomilaserăm
  • pomilasem
a II-a (voi)
  • pomilați
(să)
  • pomilați
  • pomilați
  • pomilarăți
  • pomilaserăți
  • pomilaseți
a III-a (ei, ele)
  • pomilea
(să)
  • pomileze
  • pomilau
  • pomila
  • pomilaseră
Intrare: pomină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomină
  • pomina
plural
genitiv-dativ singular
  • pomine
  • pominei
plural
vocativ singular
plural
pomilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pomila

etimologie:

  • poamă
    surse: DLRM

pomină pomilă

  • exemple
    • Era foarte iubitor de aur împăratul acela și se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VLAHUȚĂ, A. 214.
      surse: DLRLC
    • Zi să treacă plugul pe-al meu copil din fașă Ca să-ți rămîie-n lume pomină ucigașă. ALECSANDRI, O. 261.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Amintire păstrată în conștiința oamenilor despre lucruri deosebite, remarcabile.
      surse: DLRLC sinonime: amintire pomenire
    • exemple
      • A venit septembrie cel de pomină, 1939, cînd satele s-au umplut de ordine [de mobilizare]. CAMILAR, N. I 22.
        surse: DLRLC
      • Aș face ceva să rămînă de pomină. CARAGIALE, O. III 65.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • După ce goliră o sticlă, se trîntiră în cele două paturi și adormiră un somn de pomină. STĂNOIU, C. I. 92.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Chema lăutarii, îi învăța cîntecele lui, îi punea să i le cînte, cînd avea chef, și-i îndemna să le cînte și altora, ca să i se ducă pomina. STANCU, D. 38.
        surse: DLRLC
      • Nădăjduiesc să ne revedem... să-i tragem un chef... să-i meargă pomina. CARAGIALE, O. VII 98.
        surse: DLRLC
      • Acasă c-o aducea Și cu ea se cununa, De se ducea pomina. TEODORESCU, P. P. 70.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: compromite attach_file un exemplu
      exemple
      • Vreți să ajungem de pomină în lume? VORNIC, P. 217.
        surse: DLRLC

etimologie: