2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomițel sn vz pomețel

POMIȚÉL, pomiței, s. m. (Regional) Grădină (în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi). În acest pomiței se află la unii gospodari și cîțiva stupi. PAMFILE, C. 447.

POMIȚÉL, pomiței, s. m. (Reg.) Grădină în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi. – Din pom + suf. -iț-el.

pomețel sn [At: PAMFILE, I. C. 447 / V: pomiț~ / Pl: ~e / E: pomet1 + -el] 1-2 (Pop; șhp) Livadă (mică).

POMEȚÉL, pomețele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pomet (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomețél, pomețéle, s.n. (pop.) grădiniță cu pomi.

Intrare: pomițel
pomițel1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomițel
  • pomițelul
  • pomițelu‑
plural
  • pomiței
  • pomițeii
genitiv-dativ singular
  • pomițel
  • pomițelului
plural
  • pomiței
  • pomițeilor
vocativ singular
plural
Intrare: pomețel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomețel
  • pomețelul
  • pomețelu‑
plural
  • pomețele
  • pomețelele
genitiv-dativ singular
  • pomețel
  • pomețelului
plural
  • pomețele
  • pomețelelor
vocativ singular
plural
pomițel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomițel
  • pomițelul
  • pomițelu‑
plural
  • pomițele
  • pomițelele
genitiv-dativ singular
  • pomițel
  • pomițelului
plural
  • pomițele
  • pomițelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pomițel

  • 1. regional Grădină (în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi).
    exemple
    • În acest pomițel se află la unii gospodari și cîțiva stupi. PAMFILE, C. 447.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • pom + sufix -iț-el.
    surse: DLRM

pomețel pomițel

etimologie: