POMENEÁLĂ s. f. (În expr.) Nici pomeneală (de... sau să...) = nici urmă (de așa ceva), nici vorbă (despre una ca asta); cu niciun chip. – Pomeni + suf. -eală.

pomeneală sf [At: CARAGIALE, O. I, 57 / E: pomeni + -eală] 1 (Îlav) Nici ~ (de... sau să...) Nici un fel de știre. 2 (Îal) Nici vorbă despre una ca asta. 3 (Îal) Nimic. 4 (Olt; îe) A-și da în ~ despre... A aduce ceva în discuție.

POMENEÁLĂ s. f. (În expr.) Nici pomeneală (de... sau să...) = nici urmă (de așa ceva), nici vorbă (despre una ca asta); cu nici un chip. – Pomeni + suf. -eală.

POMENEÁLĂ s. f. (În expr.) Nici pomeneală (de...sau să...) = nici urmă (de așa ceva), nici vorbă (despre una ca asta). Pe vremea aceea, de Copca Rădvanului nu era nici pomeneală. GALACTION, O. I 67. Nici pomeneală de luntre sau măcar de cin pe malul apei. SANDU-ALDEA, U. P. 41. Văzînd că nici nu-l lasă Să se ducă-n treaba lui, Și nici pomeneală nu-i De a-l pofti la ei la masă. COȘBUC, P. I 328.

POMENEÁLĂ ~éli f. v. A POMENI. ◊ Nici ~ a) nici nu s-a pomenit (despre așa ceva); nici vorbă (n-a fost); b) nici urmă; nimic; c) nici gând. /a pomeni + suf. ~eală

pomeneală f. pomenire trecătoare: nici pomeneală, nici vorbă.

pomeneálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a pomeni, mențiune. Nicĭ pomeneală, nicĭ vorbă: nicĭ pomeneală de plecare n’a fost. Nimic, nicĭ o urmă: nicĭ pomeneală de banĭ nu maĭ era.

!pomeneală (nici ~) (nicidecum) loc. adv.

pomeneală (în nici ~) s. f.

pomeneálă s. f.

pomeneală, -neli.

nici pomeneală / poveste expr. nicidecum.