2 definiții pentru pomăzuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pomăzuitor[1] sm [At: CORESI, L. 412/3 / P: ~zu-i~ / Pl: ~i / E: pomăzui + -tor] (Înv) Persoană care consfințește. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pomăzuitór, pomăzuitóri, s.m. (înv.) persoană care pomăzuiește, care sfințește, consacră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pomăzuitor
pomăzuitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)