8 definiții pentru polojenie polojanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polojenie sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 522 / V: (reg) ~jan~, ~gen~ / Pl: ~ii / E: slv положєниѥ] 1 (Îvr) Prezentare a subiectului unei lucrări. 2 (Îvr; pex) Cuvânt înainte. 3 (Înv) Afirmație insultătoare în scris. 4 (Înv; pex) Pamflet. 5 (Reg; mpl) Anecdotă. 6 (Reg; mpl) Întâmplare.

POLOJÉNIE, polojenii, s. f. (Regional) Glumă, anecdotă, snoavă. Bea și fuma și mînca, cînd avea ce, și spunea polojenii. RETEGANUL, LA CADE.

POLOJÉNIE, polojenii, s. f. (Reg.) Glumă, anecdotă, snoavă. – Slav (v. sl. položenije).

polojénie f. (vsl. položeniĭe, așezare, atitudine. V. predelojenie). Vechĭ. Glumă (maĭ ales proastă). Azĭ. Pl. Glume, anecdote, jitiĭ, taclale.

porlojenie[1] sf vz poroganie

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: polojenie LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLOJÉNIE s. v. anecdotă, diatribă, glumă, pamflet, snoavă, spirit.

polojenie s. v. ANECDOTĂ. DIATRIBĂ. GLUMĂ. PAMFLET. SNOAVĂ. SPIRIT.

Intrare: polojenie
polojenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polojenie
  • polojenia
plural
  • polojenii
  • polojeniile
genitiv-dativ singular
  • polojenii
  • polojeniei
plural
  • polojenii
  • polojeniilor
vocativ singular
plural
polojanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.