2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLITICÉSC2, -EÁSCĂ, politicești, adj. (Înv.) 1. Juridic; civil, cetățenesc. 2. Laic. – Politic + suf. -icesc.

POLITICÉSC2, -EÁSCĂ, politicești, adj. (Înv.) 1. Juridic; civil, cetățenesc. 2. Laic. – Politic + suf. -icesc.

POLITICÉSC1, -EÁSCĂ, politicești, adj. (Înv.) Politic (II 1). – Politic + suf. -esc. Cf. rus. politiceskii.

POLITICÉSC1, -EÁSCĂ, politicești, adj. (Înv.) Politic (II 1). – Politic + suf. -esc. Cf. rus. politiceskii.

politicesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), pref 7/14 / Pl: ~ești / E: politic + -esc] (Înv) 1 Care aparține ceremonialului, etichetei. 2 Privitor la ceremonial, la etichetă. 3-11 Politic (11-19). 12 Juridic. 13 Cetățenesc. 14 Public. 15 Laic.

POLITICÉSC, -EÁSCĂ, politicești, adj. (Învechit) Politic. Idei politicești mă turbură. NEGRUZZI, S. I 75. Pentru a intra în vreo dregătorie... politicească, candidatul trebuie să fi învățat la universitate. KOGĂLNICEANU, S. 87. Prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, 63.

POLITICÉSC ~eáscă (~éști) înv. v. POLITIC. /politic + suf. ~esc

2) politicésc v. tr. (d. politicesc 1). Vechĭ. Încetățenesc.

1) politicésc, -eáscă adj. (rus. političeskiĭ). Vechĭ. Cetățenesc, civil. Laic. Civilizat, conform eticheteĭ, politicos. Azĭ iron. Politic: discurs politicesc.

politici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 216v/26 / V: ~ca / Pzi: ~icesc / E: cf politic] (Înv) 1-2 vti A guverna. 3-4 vir A face politică (4). 5-6 vir A discuta politică (4). 7-8 vir A se pune la curent cu politica (4). 9 vr A se practica un anumit obicei Si: a se obișnui. 10 vr A se folosi. 11 vt A stabili un anumit preț sau procent. 12-13 vtr (Fig) A (se) civiliza. 14-15 vtr (Fig) (A face să progreseze sau) a progresa A. 16 vr (Csnp) A se impune.

POLITICÍ, politicesc, vb. IV. Tranz. 1. (Învechit) A îndruma cu dibăcie, a sfătui, a da îndrumări; a educa. Părinți de bun neam cari... pot a vă politici. DRĂGHICI, R. 159. 2. A folosi în mod obișnuit, a obișnui. (Refl. pas.) Cuvintele acele care s-au politicit în vorbă numai de clasa boierească sau în timpul fanarioților. La TDRG.

POLITICÍ, politicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A sfătui; a educa. 2. A folosi în mod obișnuit. – Din politică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

politicésc (înv.) adj. m., f. politiceáscă; pl. m. și f. politicéști

politicésc (politic, juridic, laic) adj. m., f. politiceáscă; pl. m. și f. politicéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLITICÉSC adj. v. cetățenesc, civic, civil, juridic, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, politic, profan.

politicesc adj. v. CETĂȚENESC. CIVIC. CIVIL. JURIDIC. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. POLITIC. PROFAN.

POLITICÍ vb. v. circula, civiliza, cultiva, fixa, folosi, hotărî, institui, întocmi, întrebuința, obișnui, orândui, rafina, rândui, stabili, statornici, stila, utiliza, uzita.

politici vb. v. CIRCULA. CIVILIZA. CULTIVA. FIXA. FOLOSI. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNTOCMI. ÎNTREBUINȚA. OBIȘNUI. ORÎNDUI. RAFINA. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI. STILA. UTILIZA. UZITA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

politicésc, politiceáscă, adj. (înv.) 1. care aparține ceremonialului, etichetei, protocolului statornicit; privitor la ceremonial, la etichetă, la protocol. 2. politic. 3. juridic, civil, cetățenesc; public. 4. laic, lumesc, profan.

cântec politicesc v. cântec de lume.

Intrare: politicesc
politicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politicesc
  • politicescul
  • politicescu‑
  • politicească
  • politiceasca
plural
  • politicești
  • politiceștii
  • politicești
  • politiceștile
genitiv-dativ singular
  • politicesc
  • politicescului
  • politicești
  • politiceștii
plural
  • politicești
  • politiceștilor
  • politicești
  • politiceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: politici
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • politici
  • politicire
  • politicit
  • politicitu‑
  • politicind
  • politicindu‑
singular plural
  • politicește
  • politiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • politicesc
(să)
  • politicesc
  • politiceam
  • politicii
  • politicisem
a II-a (tu)
  • politicești
(să)
  • politicești
  • politiceai
  • politiciși
  • politiciseși
a III-a (el, ea)
  • politicește
(să)
  • politicească
  • politicea
  • politici
  • politicise
plural I (noi)
  • politicim
(să)
  • politicim
  • politiceam
  • politicirăm
  • politiciserăm
  • politicisem
a II-a (voi)
  • politiciți
(să)
  • politiciți
  • politiceați
  • politicirăți
  • politiciserăți
  • politiciseți
a III-a (ei, ele)
  • politicesc
(să)
  • politicească
  • politiceau
  • politici
  • politiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

politicesc

  • 1. învechit Politic (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Idei politicești mă turbură. NEGRUZZI, S. I 75.
      surse: DLRLC
    • Pentru a intra în vreo dregătorie... politicească, candidatul trebuie să fi învățat la universitate. KOGĂLNICEANU, S. 87.
      surse: DLRLC
    • Prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, 63.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • (1.) cf. limba rusă politiceskii
    surse: DEX '09 DEX '98
  • (2.) Politic + sufix -icesc.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • (3.) Politic + sufix -icesc.
    surse: DEX '09 DEX '98