9 definiții pentru polisintetism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.

polisintetism sns [At: GRAUR, I. L. 188 / E: fr polysynthétisme] Însușire a unei limbi de a fi formată din fraze alcătuite dintr-un singur cuvânt ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un singur cuvânt.

POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.

POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].

POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)

POLISINTETÍSM n. Caracter polisintetic al limbii. /<fr. polysynthetisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POLISINTETÍSM s. n. (< fr. polysynthéthisme): însușire a unei limbi în care părțile principale și secundare ale propoziției sunt încorporate într-un singur cuvânt, al cărui punct de plecare este predicatul (v. limbă incorporantă).

Intrare: polisintetism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisintetism
  • polisintetismul
  • polisintetismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • polisintetism
  • polisintetismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polisintetism

  • 1. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: