2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polimit, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: polimi] (Olt) 1 Născut. 2 (D. plante) Care a prins rod Si: legat. 3 (D. plante) Răsărit. 4 (D. plante) Înmugurit.

polimi [At: CV 1952, nr. 1, 36 / Pzi: ~mesc / E: ns cf polimă] 1 vt(a) (Olt; d. femei sau femele) A procrea. 2-3 vri (Olt; d. plante) A prinde rod Si: a lega. 4 vr (Olt; d. plante) A răsări. 5 vr (Olt; d. plante) A înmuguri. 6 vt (Reg; pgn) A crea.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIMÍ vb. v. concepe, naște, procrea.

polimi vb. v. CONCEPE. NAȘTE. PROCREA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polimít, -ă, adj. (reg.) conceput, născut.

polimí, polimésc, vb. IV (reg.) 1. a concepe, a procrea; a naște. 2. (despre plante) a prinde rod; a lega. 3. (refl.; despre plante) a da colț, a răsări. 4. a crea, a face, a concepe, a făuri.

Intrare: polimit
polimit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polimit
  • polimitul
  • polimitu‑
  • polimi
  • polimita
plural
  • polimiți
  • polimiții
  • polimite
  • polimitele
genitiv-dativ singular
  • polimit
  • polimitului
  • polimite
  • polimitei
plural
  • polimiți
  • polimiților
  • polimite
  • polimitelor
vocativ singular
plural
Intrare: polimi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polimi
  • polimire
  • polimit
  • polimitu‑
  • polimind
  • polimindu‑
singular plural
  • polimește
  • polimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polimesc
(să)
  • polimesc
  • polimeam
  • polimii
  • polimisem
a II-a (tu)
  • polimești
(să)
  • polimești
  • polimeai
  • polimiși
  • polimiseși
a III-a (el, ea)
  • polimește
(să)
  • polimească
  • polimea
  • polimi
  • polimise
plural I (noi)
  • polimim
(să)
  • polimim
  • polimeam
  • polimirăm
  • polimiserăm
  • polimisem
a II-a (voi)
  • polimiți
(să)
  • polimiți
  • polimeați
  • polimirăți
  • polimiserăți
  • polimiseți
a III-a (ei, ele)
  • polimesc
(să)
  • polimească
  • polimeau
  • polimi
  • polimiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)