2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polimit, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: polimi] (Olt) 1 Născut. 2 (D. plante) Care a prins rod Si: legat. 3 (D. plante) Răsărit. 4 (D. plante) Înmugurit.

polimi [At: CV 1952, nr. 1, 36 / Pzi: ~mesc / E: ns cf polimă] 1 vt(a) (Olt; d. femei sau femele) A procrea. 2-3 vri (Olt; d. plante) A prinde rod Si: a lega. 4 vr (Olt; d. plante) A răsări. 5 vr (Olt; d. plante) A înmuguri. 6 vt (Reg; pgn) A crea.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLIMI vb. v. concepe, naște, procrea.

polimi vb. v. CONCEPE. NAȘTE. PROCREA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polimit, -ă, adj. (reg.) conceput, născut.

polimi, polimesc, vb. IV (reg.) 1. a concepe, a procrea; a naște. 2. (despre plante) a prinde rod; a lega. 3. (refl.; despre plante) a da colț, a răsări. 4. a crea, a face, a concepe, a făuri.

Intrare: polimit
polimit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polimit
  • polimitul
  • polimitu‑
  • polimi
  • polimita
plural
  • polimiți
  • polimiții
  • polimite
  • polimitele
genitiv-dativ singular
  • polimit
  • polimitului
  • polimite
  • polimitei
plural
  • polimiți
  • polimiților
  • polimite
  • polimitelor
vocativ singular
plural
Intrare: polimi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polimi
  • polimire
  • polimit
  • polimitu‑
  • polimind
  • polimindu‑
singular plural
  • polimește
  • polimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polimesc
(să)
  • polimesc
  • polimeam
  • polimii
  • polimisem
a II-a (tu)
  • polimești
(să)
  • polimești
  • polimeai
  • polimiși
  • polimiseși
a III-a (el, ea)
  • polimește
(să)
  • polimească
  • polimea
  • polimi
  • polimise
plural I (noi)
  • polimim
(să)
  • polimim
  • polimeam
  • polimirăm
  • polimiserăm
  • polimisem
a II-a (voi)
  • polimiți
(să)
  • polimiți
  • polimeați
  • polimirăți
  • polimiserăți
  • polimiseți
a III-a (ei, ele)
  • polimesc
(să)
  • polimească
  • polimeau
  • polimi
  • polimiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)