opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polimi [At: CV 1952, nr. 1, 36 / Pzi: ~mesc / E: ns cf polimă] 1 vt(a) (Olt; d. femei sau femele) A procrea. 2-3 vri (Olt; d. plante) A prinde rod Si: a lega. 4 vr (Olt; d. plante) A răsări. 5 vr (Olt; d. plante) A înmuguri. 6 vt (Reg; pgn) A crea.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLIMI vb. v. concepe, naște, procrea.

polimi vb. v. CONCEPE. NAȘTE. PROCREA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polimi, polimesc, vb. IV (reg.) 1. a concepe, a procrea; a naște. 2. (despre plante) a prinde rod; a lega. 3. (refl.; despre plante) a da colț, a răsări. 4. a crea, a face, a concepe, a făuri.

Intrare: polimire
polimire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polimire
  • polimirea
plural
  • polimiri
  • polimirile
genitiv-dativ singular
  • polimiri
  • polimirii
plural
  • polimiri
  • polimirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: polimi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polimi
  • polimire
  • polimit
  • polimitu‑
  • polimind
  • polimindu‑
 singular plural
  • polimește
  • polimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polimesc
 (să)
  • polimesc
  • polimeam
  • polimii
  • polimisem
a II-a (tu)
  • polimești
 (să)
  • polimești
  • polimeai
  • polimiși
  • polimiseși
a III-a (el, ea)
  • polimește
 (să)
  • polimească
  • polimea
  • polimi
  • polimise
plural I (noi)
  • polimim
 (să)
  • polimim
  • polimeam
  • polimirăm
  • polimiserăm
  • polimisem
a II-a (voi)
  • polimiți
 (să)
  • polimiți
  • polimeați
  • polimirăți
  • polimiserăți
  • polimiseți
a III-a (ei, ele)
  • polimesc
 (să)
  • polimească
  • polimeau
  • polimiră
  • polimiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)