3 definiții pentru poligloție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poligloțíe s. f. Situația celui care cunoaște mai multe limbi ◊ „Lanson spunea că personajele vorbesc, fiecare, altă limbă, potrivit caracterului lor moral. În filmul nostru vedem cum această poligloție poate proveni nu numai din caracter, care e ceva fix, dar și din biografia anterioară.” R.lit. 1 VI 75 p. 17 (din poliglot + -ie)

poliglotie f. cunoștința (practică și literară) a mai multor limbi.

*poliglotíe f. (d. poliglot). Calitatea de a putea vorbi maĭ multe limbĭ. V. linghistică.

Intrare: poligloție
poligloție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.