5 definiții pentru policuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

policuță sf [At: GRAUR, E. 38, 39, 42 / Pl: ~țe / E: poliță1] 1-4 (Pop; șhp) Policioară (1-4).

POLICÚȚĂ, policuțe, s. f. (Rar) Policioară. Am o găină pestricuță, O pui în horn pe policuță (Cartea). GOROVEI, C. 45.

POLICÚȚĂ, policuțe, s. f. (Rar) Policioară. – Din poli[cer] + suf. -ic-uță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLICÚȚĂ s. v. policioară.

Intrare: policuță
policuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policuță
  • policuța
plural
  • policuțe
  • policuțele
genitiv-dativ singular
  • policuțe
  • policuței
plural
  • policuțe
  • policuțelor
vocativ singular
plural