5 definiții pentru policitație policitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

policitație sf [At: DN3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat pollicitatio, fr pollicitation] (Liv) Promisiune sau ofertă făcută, dar neacceptată încă.

POLICITÁȚIE s.f. Promisiune sau ofertă făcută, dar neacceptată încă. [Gen. -iei, var. policitațiune s.f. / < lat. pollicitatio, fr. pollicitation].

POLICITÁȚIE s. f. ofertă făcută, dar neacceptată încă. (< fr. pollicitation, lat. pollicitatio)

policitațiune sf vz policitație

POLICITAȚIÚNE s.f. v. policitație.

Intrare: policitație
policitație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policitație
  • policitația
plural
  • policitații
  • policitațiile
genitiv-dativ singular
  • policitații
  • policitației
plural
  • policitații
  • policitațiilor
vocativ singular
plural
policitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policitațiune
  • policitațiunea
plural
  • policitațiuni
  • policitațiunile
genitiv-dativ singular
  • policitațiuni
  • policitațiunii
plural
  • policitațiuni
  • policitațiunilor
vocativ singular
plural