10 definiții pentru policie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
policie1 sfs [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / V: (reg) ~ice2, ~ichie, ~ci s, ~igie / E: cf polei1] 1 (Reg) Polei1 (1). 2 (Mol; Trs) Chiciură. 3 (Îf polici) Ninsoare în formă de mici particule sferice Si: (reg) mielușei.
policie2[1] s [At: I. CR. IV, 306 / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Olt) Copil mic care face ghidușii. corectat(ă)
- În original, cuv. fără accent; definiția include și precizarea „accent necunoscut”. Am accentuat totuși cuvântul după definiția acestuia din DAR (2002) — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
police2 sfs vz policie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polichie sfs vz policie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polici s vz policie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poligie sfs vz policie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLICIE s. v. ghețuș, polei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
policie s. v. GHEȚUȘ. POLEI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
policie1, s.f. sg. (reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. (în forma: polici) ninsoare în formă de mici particule sferice; mielușei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
policie2 s.f. (reg.) copil mic care face ghidușii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||