2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLICALIFICÁRE s. f. Calificare în mai multe specialități. – V. policalifica.

POLICALIFICÁRE s. f. Calificare în mai multe specialități. – V. policalifica.

policalificare sf [At: RL 1971, nr. 8439 / Pl: ~cări / E: poli-2 + calificare] Calificare în mai multe specialități.

POLICALIFICÁRE s.f. Calificare care creează posibilitatea ca cineva să poată fi utilizat în prestarea mai multor tipuri de activități. [Et. incertă].

POLICALIFICÁRE s. f. acțiunea de a (se) policalifica; calificare care creează posibilitatea ca cineva să poată fi utilizat în prestarea mai multor tipuri de activități profesionale. (< policalifica)

policalificáre s. f. Calificare în mai multe activități ◊ „Cine posedă o policalificare are o polișansă de a răzbi mai bine în viață.” Săpt. 12 III 71 p. 4. ◊ Policalificarea – un răspuns la cerințele legării învățământului de viață.” Sc. 10 XII 74 p. 4. ◊ „[...] cerințele de forță de muncă au crescut la operațiile de frezare sau rectificare, astfel că prin policalificare s-a ajuns ca fiecare muncitor-așchietor să fie în stare să lucreze, când e cazul, pe oricare dintre mașinile-unelte de bază.” R.l. 29 II 84 p. 3; v. și 30 X 79 p. 5 (din poli- + calificare; DN3)

POLICALIFICÁ, policalífic, vb. I. Refl. A se califica în mai multe specialități. – Poli- + califica.

POLICALIFICÁ, policalífic, vb. I. Refl. A se califica în mai multe specialități. – Poli- + califica.

policalifica vit [At: DEX-S / Pzi: policalific / E: poli-2 + califica] 1-2 A (se) califica în mai multe specialități.

POLICALIFICÁ vb. refl., tr. a (se) califica în mai multe specialități. (< poli- + califica)

A SE POLICALIFICÁ mă policalífic intranz. A se califica în mai multe specialități. /poli- + a se califica


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*policalificáre s. f., g.-d. art. policalificắrii

policalificáre s. f., pl. policalificări

policalificá vb., ind. prez. 1 sg. policalífic, 3 sg. și. pl. policalífică

Intrare: policalificare
policalificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policalificare
  • policalificarea
plural
  • policalificări
  • policalificările
genitiv-dativ singular
  • policalificări
  • policalificării
plural
  • policalificări
  • policalificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: policalifica
policalifica verb grupa I conjugarea I
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • policalifica
  • policalificare
  • policalificat
  • policalificatu‑
  • policalificând
  • policalificându‑
singular plural
  • policalifică
  • policalificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • policalific
(să)
  • policalific
  • policalificam
  • policalificai
  • policalificasem
a II-a (tu)
  • policalifici
(să)
  • policalifici
  • policalificai
  • policalificași
  • policalificaseși
a III-a (el, ea)
  • policalifică
(să)
  • policalifice
  • policalifica
  • policalifică
  • policalificase
plural I (noi)
  • policalificăm
(să)
  • policalificăm
  • policalificam
  • policalificarăm
  • policalificaserăm
  • policalificasem
a II-a (voi)
  • policalificați
(să)
  • policalificați
  • policalificați
  • policalificarăți
  • policalificaserăți
  • policalificaseți
a III-a (ei, ele)
  • policalifică
(să)
  • policalifice
  • policalificau
  • policalifica
  • policalificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)