12 definiții pentru polițmaistru polițmaister polițmeistru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIȚMÁISTRU, polițmaiștri, s. m. (Înv.) Polițai (1). – Din rus. polițmeister, germ. Polizmeister.

polițmaistru sm [At: (a. 1806) IORGA, S. D. VI, 196 / V: ~ter, ~meistru / E: rs полицмейстер] (Înv) Polițai (1).

POLIȚMÁISTRU, polițmaiștri, s. m. (Înv.) Polițai. – Din rus. polițmeister, germ. Polizmeister.

POLIȚMÁISTRU, polițmaiștri, s. m. (Învechit) Șef de poliție; polițai. În momentul acela, văzui pe polițmaistru că veni de afară cu grabă și vorbi cu doctond. NEGRUZZI, S. I 53.

polițmaistru m. Mold. șeful poliției. [Nemț. Polizei-meister].

ex-polițmaistru sm [At: CARAGIALE, O. VII, 444 / S și: (înv) exp~ / Pl: ~iștri / E: ex- + polițmaistru] (Sst; înv) Fost polițist. corectată

polițmaister sm vz polițmaistru

polițmeistru sm vz polițmaistru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polițmáistru (înv.) (-mais-) s. m., art. polițmáistrul; pl. polițmáiștri, art. polițmáiștrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIȚMÁISTRU s. v. polițai, polițist.

polițmaistru s. v. POLIȚAI. POLIȚIST.

Intrare: polițmaistru
  • silabație: po-liț-mais-tru info
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polițmaistru
  • polițmaistrul
  • polițmaistru‑
plural
  • polițmaiștri
  • polițmaiștrii
genitiv-dativ singular
  • polițmaistru
  • polițmaistrului
plural
  • polițmaiștri
  • polițmaiștrilor
vocativ singular
  • polițmaistrule
  • polițmaistre
plural
  • polițmaiștrilor
polițmaister
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polițmeistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polițmaistru polițmaister polițmeistru

etimologie: