5 definiții pentru polițism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIȚÍSM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism.

POLIȚÍSM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism.

polițism sns [At: REBREANU, P. S. 122 / E: poliție + -ism] 1 Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii. 2 (Fig) Fel de a gândi, de a fi, de a acționa etc. brutal, violent. corectată

POLIȚÍSM s. n. Fel de a fi, de a gîndi, de a acționa ca la poliție, prin intimidare, prin constrîngere, prin terorizare. O clipă se gîndi să-l denunțe și astfel să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: polițism
polițism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polițism
  • polițismul
  • polițismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • polițism
  • polițismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)