2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polejnici vt [At: GL. OLT. / Pzi: ~cesc / E: polejnic] (Reg) A nivela terenuri.

polejnic, ~ă a [At: CADE / V: (reg) ~eșn~[1], ~liezn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: cf bg полема, srb polešati „a sta culcat”] 1 (Olt; Ban; d. terenuri) Plan. 2 (Mun; d. terenuri, drumuri, acoperișuri etc.) Care este ușor înclinat. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

poléjnic, -ă adj. (d. sîrb. poležati, a sta culcat cît-va timp. V. polignesc). Olt. Șes, plan: loc polejnic, bun de muncă (NPl. Ceaur, 95).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLEJNIC adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.

polejnic adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ȘES.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poleșnic (poleșnică), adj. – (Olt.) Întins. Sb. poležati „a se întinde” (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polejnici, polejnicesc, vb. IV (reg.; despre terenuri) a nivela.

polejnic, -ă, adj. (reg.) 1. (despre terenuri) întins, plan, neted, șes. 2. (despre terenuri, drumuri, acoperișuri) care este ușor înclinat, aplecat într-o parte.

Intrare: polejnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polejnici
  • polejnicire
  • polejnicit
  • polejnicitu‑
  • polejnicind
  • polejnicindu‑
singular plural
  • polejnicește
  • polejniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polejnicesc
(să)
  • polejnicesc
  • polejniceam
  • polejnicii
  • polejnicisem
a II-a (tu)
  • polejnicești
(să)
  • polejnicești
  • polejniceai
  • polejniciși
  • polejniciseși
a III-a (el, ea)
  • polejnicește
(să)
  • polejnicească
  • polejnicea
  • polejnici
  • polejnicise
plural I (noi)
  • polejnicim
(să)
  • polejnicim
  • polejniceam
  • polejnicirăm
  • polejniciserăm
  • polejnicisem
a II-a (voi)
  • polejniciți
(să)
  • polejniciți
  • polejniceați
  • polejnicirăți
  • polejniciserăți
  • polejniciseți
a III-a (ei, ele)
  • polejnicesc
(să)
  • polejnicească
  • polejniceau
  • polejnici
  • polejniciseră
Intrare: polejnic
polejnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polejnic
  • polejnicul
  • polejnicu‑
  • polejni
  • polejnica
plural
  • polejnici
  • polejnicii
  • polejnice
  • polejnicele
genitiv-dativ singular
  • polejnic
  • polejnicului
  • polejnice
  • polejnicei
plural
  • polejnici
  • polejnicilor
  • polejnice
  • polejnicelor
vocativ singular
plural
poleșnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleșnic
  • poleșnicul
  • poleșnicu‑
  • poleșnică
  • poleșnica
plural
  • poleșnici
  • poleșnicii
  • poleșnice
  • poleșnicele
genitiv-dativ singular
  • poleșnic
  • poleșnicului
  • poleșnice
  • poleșnicei
plural
  • poleșnici
  • poleșnicilor
  • poleșnice
  • poleșnicelor
vocativ singular
plural
polieznic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)