2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poleah, ~ă smf, a vz poleac

POLEÁC, -Ă, poleci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. [Pl. și: (m.) poleaci] – Din pol. polak, ucr., rus., sb. poljak.

poleac, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 324 / V: (reg) ~ah, ~lac / Pl: ~eci, ~ece / E: pn Polak, ucr, rs поляк] 1-9 smf, a (Îrg) Polonez (1-9). 10 smf (Buc) Persoană care are un defect de vorbire. 11 smf (Reg) Reformat2.

POLEÁC, -Ă, poleaci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. – Din pol. polak, ucr., rus., scr. poljak.

POLEÁC, poleci, s. m. (Învechit și regional) Polon, polonez.

poleác, -ă s., pl. ecĭ, ece (rut. Póleak, rus. Poleák, pol. Polak). Est. Polon, Leah. V. și Rusneac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poleác (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poléci; adj. f., s. f. poleácă, pl. poléce

poleác s. m., adj. m., pl. poléci; f. sg. poleácă, g.-d. art. polécei, pl. poléce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLEÁC s., adj. v. polon, polonez.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poleác (poléci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m.Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.

Intrare: poleac (adj.)
poleac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A57)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
  • polea
  • poleaca
plural
  • poleci
  • polecii
  • polece
  • polecele
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
  • polece
  • polecei
plural
  • poleci
  • polecilor
  • polece
  • polecelor
vocativ singular
plural
polac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poleah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poleac (s.m.)
substantiv masculin (M37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
plural
  • poleci
  • polecii
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
plural
  • poleci
  • polecilor
vocativ singular
  • poleacule
  • polece
plural
  • polecilor
polac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poleah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poleac, -ă poleacă polac poleah

etimologie: