poiadă sf vz poiede

poiade sf vz poiede

poiede [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 324/5 / P: po-ie~ / V: (îrg) ~die, (înv) ~iadă, ~iade, (reg) pui~, puiedie^[1] / Pl: ~dii, ~ezi / E: nct] 1 sf (Îvp) Mulțime (1). 2 av (Îvp) Grămadă. 3 sf (Înv; îf poiadă, poiade) Năvală (1). 4 sf (Înv; îf poiadă, poiade) Invazie. corectat(ă)

poiedie sf vz poiede

puiede sf vz poiede

puiedie sf vz poiede

poĭádă f., pl. ĭade, și poĭáde, pl. ĭezĭ (rus. póĭezd, convoĭ, caravană; pol. pojazd, vechicul, călătorie, cale. V. podgheaz, puĭezésc), Mold. Vechĭ. Năvălire de jăfuitorĭ: aŭ maĭ fost și alte poĭade de Tătarĭ (Cant. Hr. 475, 28). Azĭ. Gloată (de flămînzĭ ș. a.). Și poĭédie (est), puĭédie (est, sud) și poĭéde (nord), gloată. V. spuză, urdíe.

poĭédie, V. poĭadă.

poĭezésc (mă), V. puĭezesc.

puĭédie, V. poĭadă.

puĭezésc și po- (mă) v. refl. (rus. poĭézditĭ, a călări des; pol. poježdzić, a cutreĭera călare, de unde înț. de „a veni în mare număr, a se tot căra”. V. poĭadă). Est. Mă înmulțesc, mă întind: Jidaniĭ s’aŭ puĭezit ca și holera.

POIEDE s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

poiede s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.

poiadă (-iezi), s. f. – Incursiune, intrare. – Var. po(i)ed(i)e. Rus. poiezd (Scriban). Sec. XVIII, înv.

poiede, poiedii și poiezi, s.f. (înv.) 1. mulțime, grămadă, puzderie. 2. (în formele; poiadă, poiade) năvală; incursiune, invazie.